O familie de români, formată din patru persoane, a rămas fără locul într-un centru de cazare de urgență pentru persoane fără adăpost din Berlin după ce a plecat timp de zece zile în vacanță în România. La întoarcerea în Germania, familia a cerut să fie primită din nou în locuința gratuită, al cărei cost ajungea la aproximativ 5.000 de euro pe lună, însă autoritățile au refuzat. Instanța a dat, ulterior, dreptate administrației locale.
Familia de români locuise înainte de plecare în centrul de urgență „Haus Kopernikus”, din sectorul berlinez Friedrichshain-Kreuzberg. Potrivit presei germane, membrii familiei au fost avertizați înainte de vacanță că, în cazul unei absențe mai lungi, locul de cazare nu le putea fi garantat.
Cu toate acestea, românii au decis să plece pentru zece zile în România. La întoarcerea în Berlin, familia a solicitat să fie cazată din nou în centrul pentru persoane fără adăpost.
Cazul avea însă și un alt context. Înainte de plecarea în România, familia primise deja avertismente pentru încălcarea regulamentului intern al centrului. Printre problemele semnalate s-ar fi numărat consumul de alcool și tutun în cameră, precum și primirea unor vizitatori neautorizați.
Cererea familiei de a primi din nou un loc de cazare a fost respinsă de Hannes Rehfeldt, responsabil pentru probleme sociale în administrația locală și politician CDU.
„Cine își petrece vacanța în țara sa de origine poate trăi acolo și pe termen lung și nu trebuie să primească în Germania prestații sociale și o locuință plătită”, și-a justificat acesta decizia.
Instanța a confirmat pierderea cazării
Familia de români nu a acceptat refuzul și s-a adresat Tribunalului Administrativ din Berlin, cerând, în regim de urgență, să fie reprimită temporar în centrul de cazare din cartierul Friedrichshain.
Instanța a respins însă cererea. Judecătorii au considerat că în acest caz lipsește „caracterul involuntar necesar al situației de lipsă de adăpost invocate”. Cu alte cuvinte, familia ar fi avut posibilitatea să evite situația în care a ajuns și, potrivit instanței, nu se putea considera că a rămas fără adăpost din motive independente de voința sa.
Hannes Rehfeldt a explicat pentru presa germană că autoritățile au obligația de a interveni atunci când există un pericol real reprezentat de lipsa de adăpost, însă situația este diferită atunci când persoana respectivă și-a creat singură problema sau are posibilitatea să o rezolve.
„Ideea este că noi cazăm oamenii pentru a îndepărta un pericol – lipsa de adăpost. Dar dacă acest pericol este creat chiar de persoana respectivă și, mai ales, dacă poate fi înlăturat tot de ea, atunci nu trebuie să o facă statul. Familia se poate ocupa singură de acest lucru”, a declarat politicianul german.
Rehfeldt consideră decizia instanței una importantă și posibil chiar un precedent pentru cazuri similare. Până acum, instanțele germane apreciaseră, în general, că simplul fapt că o persoană ar putea să se întoarcă în țara sa de origine nu era suficient pentru a-i refuza un loc într-o cazare de urgență.
Politicianul CDU spune însă că hotărârea în cazul familiei de români care a plecat zece zile în România și a cerut apoi să-și primească înapoi locul de cazare din Berlin ar putea marca o schimbare de abordare.
„În decizia instanței văd acum o schimbare de opinie. Vom folosi acest lucru ca motiv pentru a analiza și alte cazuri”, a declarat acesta.
Cazul a atras atenția și din cauza costului ridicat al cazării de urgență: potrivit publicației Welt, locul pus la dispoziția familiei costa aproximativ 5.000 de euro pe lună,