Autoritățile vor să evacueze Villaggio delle Rose, tabăra istorică de romi din Milano

Primăria Milano intenționează să evacueze Villaggio delle Rose, una dintre ultimele așezări legale de romi din oraș. Dijana Pavlovic, purtătoare de cuvânt a mișcării naționale a romilor și sintilor din Italia, a reconstituit, pentru publicația italiană Fanpage.it, situația de la Villaggio delle Rose, situat în Chiesa Rossa, la periferia sudică a Milano.

Tabăra, una dintre ultimele așezări obișnuite de romi din oraș, este în curs de evacuare și, în curând, riscă să nu mai existe. Termenul limită stabilit de Primărie pentru demontarea așezării a expirat pe 31 august, însă tabăra nu a fost golită.

Aproximativ cincizeci de oameni continuă să trăiască acolo și să lupte pentru casele lor.

Conflict major între autorități și locuitorii din Villaggio delle Rose

Problema s-a transformat într-o confruntare strânsă între Primărie și locuitorii din Villaggio delle Rose. Pentru Palazzo Marino, este vorba despre închiderea unei așezări identificate ca având probleme critice de siguranță, degradare și mediu, cu scopul de a reamenaja și recupera zona. Pentru locuitori, însă, riscul este ca această recuperare să devină pasul către pierderea definitivă a caselor și a unei comunități construite pe parcursul a peste douăzeci și cinci de ani.

Francesca Cucchiara, consilier local Europa Verde, a spus ca situația este incertă. Planul municipalității pentru zonă rămâne neclar: nu se știe ce se va întâmpla cu locuințele și dacă, odată finalizate lucrările, locuitorii se vor putea întoarce.

Problema afectează și locuințele SAT, serviciile de locuințe temporare oferite de municipalitate și ALER, unde locuitorii taberei ar urma să fie mutați după evacuare. În caz de urgență în domeniul locuințelor, „municipalitatea dorește să aloce locuințe publice temporare persoanelor care au deja o locuință”.

Villaggio delle Rose nu a început ca o ocupație ilegală 

Zona de pe Via Chiesa Rossa a fost desemnată de municipalitate pentru familiile de romi care se stabiliseră anterior pe Via Fattori, într-o tabără neregulamentară. Relocarea a avut loc între sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000, în timpul administrației lui Gabriele Albertini, ca parte a construirii unei așezări autorizate.

În timp, acele parcele – atribuite familiilor pe o perioadă nedeterminată și pe care, conform reglementărilor, se puteau construi case mobile și clădiri prefabricate fără fundație – au devenit ceva foarte diferit de o simplă tabără temporară.

Familiile au construit și au achiziționat case prefabricate, transformând treptat zona într-un mic sat.

Astăzi, însă, „oamenilor li se cere să părăsească locul în care au trăit timp de un sfert de secol și și-au investit economiile de-o viață”, a adăugat consilierul pentru sursa citată. 

În rezoluția din decembrie 2024 care a inițiat procesul de închidere, Municipalitatea a vorbit despre „depășirea” taberei, invocând mai multe probleme critice: siguranța urbană, incidente de ilegalitate, ocuparea spațiilor din afara zonei autorizate și probleme cu conexiunile electrice. Tocmai aici au început protestele locuitorilor. „Unele dintre problemele critice au fost deja rezolvate”, a explicat Pavlovic.

Problema alimentării cu energie electrică

Problema electricității ar fi cel mai evident exemplu. Potrivit purtătorului de cuvânt al mișcării romilor și sintilor, situația devenise gravă deoarece satul, proiectat inițial pentru un număr mult mai mic de familii, se extinsese în timp. Cu toate acestea, municipalitatea investise peste 100.000 de euro pentru a securiza sistemul, în timp ce locuitorii plătiseră pentru branșamentele la casele lor, rezolvând astfel problema.

Următorul punct de cotitură a fost descoperirea „poluării solului”. Unele analize evidențiaseră prezența hidrocarburilor și necesitatea curățării, care, potrivit purtătorului de cuvânt, fusese gestionată „superficial”. Pavlovic a explicat că curățarea nu ar fi necesitat neapărat golirea completă și definitivă a zonei: ar fi fost posibil „să se procedeze în etape, permițând oamenilor să rămână acolo unde nu au fost afectați de lucrări și programându-și treptat mișcările”.

De aici și ipoteza, avansată de locuitori, că operațiunea de curățare a devenit, în fapt, un pretext pentru a realiza un proiect de închidere care fusese deja decis.

Oamenii nu știu ce se va întâmpla cu casele lor

Acesta este probabil cel mai concret și dramatic punct al poveștii. Casele din Villaggio delle Rose „nu sunt doar obiecte de lăsat în urmă”, ci rezultatul „ani de investiții, muncă, întreținere și transformări”.

Tocmai din acest motiv, locuitorii se întreabă ce se va întâmpla cu ele.

Pavlovic a raportat că a fost depusă și o cerere la instanța civilă pentru a numi un expert care să evalueze locuințele. Există teama că procesul de curățenie și debarasare le-ar putea trata pur și simplu ca materiale care trebuie îndepărtate. „O familie este rugată să părăsească o casă în care a investit ani de zile pentru a se muta într-o locuință temporară, în timp ce încă nu există nicio certitudine cu privire la ce se va întâmpla cu casa pe care au lăsat-o în urmă”, a explicat purtătorul de cuvânt. Și mai presus de toate, potrivit locuitorilor, nu există nicio garanție clară a revenirii lor: după recuperare, va mai exista Villaggio delle Rose? Pentru că „în curând vor fi alegeri, tabăra va fi scoasă la licitație și apoi cine știe care va fi viitorul ei”.

Între timp, o îndoială persistă. Primăria continuă să vorbească despre „depășirea” unei tabere autorizate, înființată chiar de Primărie în urmă cu peste douăzeci și cinci de ani, care acum forțează zeci de familii să-și părăsească locuințele, exact în timp ce Milano se confruntă cu o criză cronică a locuințelor.

Remedierea ar putea fi necesară. Securizarea sitului ar putea fi.

Dar a fost oare cu adevărat necesar ca remedierea să însemne și ștergerea Satului? Riscul, nici măcar prea abstract, este ca astăzi o comunitate să fie dispersată și – practic – ștearsă.