Muncitorii români, în centrul unui scandal în Belgia. "Toată lumea iubește fructele, dar nu și pe cei care le culeg"

În provincia belgiană Limburg, unde se concentrează cea mai mare parte a muncii sezoniere din Flandra, problema cazării culegătorilor de fructe a ajuns din nou în prim-plan. Pe 3 septembrie, un scandal monstru care a degenerat în bătaie în masă cu bare de fier, la hotelul de patru stele Château de Looz din Tongeren-Borgloon, a obligat poliția să intervină și să evacueze locația. 

Incidentul a readus în discuție condițiile în care trăiesc sute de muncitori străini veniți să ajute la recoltă.

O fermieră remarcă ipocrizia multor belgieni, care apreciază fructele și florile, însă nu și pe cei care sunt dispuși să facă o muncă refuzată de majoritatea. 

"Românii fac munca pe nimeni altcineva nu vrea s-o facă"

„Românii aceia fac munca pe care nimeni altcineva nu vrea să o facă. Dar tot trebuie să aibă un loc decent unde să doarmă și să locuiască, nu-i așa?”, spune Frederique Neven, o cultivatoare de fructe în vârstă de 34 de ani din Sint-Truiden, potrivit publicației HLN.be. Ea rezervase 35 de locuri de cazare pentru culegătorii săi chiar la hotelul unde a izbucnit conflictul.

Frederique explică ce anume consideră „scandalos” în toată această situație și cum, în opinia sa, lucrurile ar putea și ar trebui să se desfășoare altfel în sectorul culesului de fructe. „De ce nu putem angaja lucrători cu contracte flexibile?”

Nicăieri în Flandra nu lucrează atât de mulți muncitori sezonieri ca în Limburg. Șase din zece permise flamande pentru muncă sezonieră au fost acordate acestei provincii. În 2025, Limburg a eliberat 5.923 de permise pentru lucrători străini, dintre care 4.401 pentru sezonieri. Conform cifrelor furnizate de provincie, numărul acestora este mai mare ca niciodată. Producătorii de fructe îi consideră indispensabili pentru a aduna recolta sau pentru a tăia pomii fructiferi.

În același timp, cultivatorii se confruntă an de an cu aceeași întrebare: unde pot fi cazați toți acești oameni în condiții demne?

200 de muncitori cazați într-o unitate autorizată pentru un număr mult mai mic

Potrivit primarului Jo Feytons din Tongeren-Borgloon, la Château de Looz erau cazați peste 200 de muncitori sezonieri într-o locație autorizată pentru un număr mult mai mic de persoane. Locatarii au fost nevoiți să plece.

Pentru Frederique Neven, incidentul nu trebuie să definească imaginea lucrătorilor sezonieri care vin în fiecare an în Limburg. În timpul recoltei, la ferma sa lucrează aproximativ 35 de persoane, dintre care patru angajați permanenți. Un cuplu vine în Haspengouw de 18 ani.

„Acești oameni vin aici să muncească din greu și își lasă adesea în urmă familia și satul pentru a ajuta aici câteva săptămâni sau luni la recoltare sau tăiere”, povestește tânăra.

„Părinții mei lucrau de mult timp cu români”, spune Frederique. „Unii vin aici de aproape douăzeci de ani. Acum vezi chiar și următoarea generație revenind. Îmi amintesc cum închiriam pe vremuri o casă chiar lângă un câmp, unde, seara, vara, jucam împreună șot. Am crescut în acea atmosferă și, între timp, vorbesc destul de bine limba română. Se creează o legătură, să știi.”

Românii nu sunt forță de muncă ieftină

Cultivatoarea spune că e ideea greșită că muncitorii sezonieri străini ar fi forță de muncă ieftină. „Auzi asta des, dar nu e adevărat. Oamenii noștri câștigă aproximativ 11 euro net pe oră, plus indemnizația de kilometraj, iar noi le plătim cazarea. Le oferim regulat posibilitatea să-și alimenteze mașinile pe cheltuiala noastră. Aș plăti fără ezitare unui belgian 13 sau 14 euro pe oră, dar este extrem de dificil să găsești oameni pentru o muncă care durează doar câteva săptămâni.”

Unul dintre cei 35 de angajați pentru care Frederique a închiriat locuri de dormit a fost implicat în cearta din 3 septembrie.

„Colaboram deja de trei ani cu Château de Looz și, la momentul respectiv, totul decurgea bine. Dar dacă oficial există loc pentru 60 sau 70 de persoane și, în final, se dovedește că acolo stau peste 250, atunci consider că este o situație scandalosă. Am pornit de la premisa că cele 35 de locuri rezervate de mine nu fuseseră rezervate de două ori.”

"Nimeni nu vrea zece români lângă casa sa"

Tensiunile ar fi apărut din cauza aglomerației și a faptului că muncitori de la diferiți angajatori și din diferite regiuni erau cazați împreună. „Pui împreună grupuri diferite care nu se cunosc între ele. Atunci apar discuții despre mâncare, frigidere și lucruri mărunte care pot degenera. Se pare că o ceartă a avut legătură cu furtul de mâncare din frigiderele celorlalți. Totuși, înțelegerea era ca fiecare să aibă propriul loc de dormit și propria sală de mese. O formă de intimitate, dar realitatea s-a dovedit a fi alta.”

Frederique consideră că responsabilitatea nu revine doar administratorului unității de cazare. Atât la nivelul autorităților locale, cât și în societate, trebuie să se schimbe ceva. „Nimeni nu vrea zece români lângă locuința sa. Dar acești oameni trebuie să aibă un loc decent unde să doarmă și să trăiască. Și ei au dreptul la odihnă după o zi de muncă. Regulile diferă de la o comună la alta. Să ne permită să amplasăm unități de locuit temporare pe terenul nostru și să lase inspecția locativă să verifice dacă totul este în regulă. Astfel, toată lumea va ști la ce să se aștepte. În Sint-Truiden, din păcate, municipalitatea nu permite amplasarea containerelor de dormit.”

Primarul orașului Sint-Truiden, Ludwig Vandenhove, a semnalat încă de mai demult că este necesară o colaborare mai strânsă între comunele din Haspengouw în privința asigurării unor locuințe adecvate.

Autoritățile sin sectorul agricol au decis să nu permită contractele de muncă flexibile și să mențină sistemul muncii sezoniere. 

Sindicatele nu au dorit ca cele două sisteme să coexiste, deși acest lucru este posibil din punct de vedere legal. Potrivit Boerenbond, munca sezonieră se potrivește mai bine cu nevoile agriculturii și horticulturii. 

„De ce nu putem angaja persoane cu contracte flexi-job? De ce este atât de dificil pentru pensionari să dea o mână de ajutor temporar? Astfel, rămânem dependenți de muncitorii sezonieri străini, care vor rămâne încă mult timp o prezență constantă în sectorul pomicol din Limburg. Pentru că, în cele din urmă, nimeni nu vrea să muncească aici, dar cu toții vrem să ne plimbăm cu bicicleta sau cu mașina printre flori. An de an.”