În cartier Eixample din Barcelona, la câteva străzi de Passeig de Gràcia, funcționează de 13 ani Restaurantul Transilvania, un local românesc unde aroma de afumătură și gustul de leuștean readuc în farfurie tradiția culinară din Transilvania și Oltenia. Condus de cuplul Crina și Doru Roșu, stabilt în Catalonia din anii 2000, spațiul a devenit unul dintre cele mai apreciate restaurante „economice” din oraș pentru cei care vor să mănânce bine, consistent și la prețuri accesibile.
Crina Roșu, născută în Transilvania și bucătar-șef al localului, pregătește fiecare fel exact așa cum a învățat de la mama și bunica ei. „Toate rețetele sunt moștenite. Nu am schimbat nimic esențial, doar le-am adaptat puțin la ingredientele pe care le găsim aici”, declară ea, pentru publicația spaniolă El Periodico.
În bucătăria românească tradițională, conservarea prin afumare a fost întotdeauna vitală – înainte de apariția frigiderelor, carnea, slănina și chiar codița se afumau și se păstrau luni întregi. Această tehnică veche de secole dă astăzi savoarea inconfundabilă multor preparate servite în Transilvania.

Ciorbele, "vedetele" meniului
Printre vedetele meniului se numără ciorbele – acele supe acrite care, spun clienții spanioli, „te pun în genunchi de plăcere”. Ciorba de burtă se prepară din burtă spălată tăiată fâșii și fiartă patru-cinci ore alături de oase și legume, iar la final se „drege” cu zeamă acră de murături de ardei iute, smântână și gălbenuș de ou. Rezultatul: un lichid ușor gălbui, cu gelatina naturală eliberată din oase și o textură extrem de fragedă a burtei.
„În România unii o preferă puțin mai al dente, dar aici o fierbem până devine ca untul”, explică Crina.
Tot la capitolul supe, ciorba de văcuță afumată pornește de la un sofrito generos de ceapă, ardei roșu și verde și boia, la care se adaugă carne slabă de vită și se lasă la fiert „multe ore, până se spumează bine”. Spre final intră fasole verde, mazăre, cartofi, morcovi, roșii și, obligatoriu, leuștean – planta aromatică cu gust ușor anisat care face diferența. Se servește cu ou bătut și pătrunjel proaspăt. Ciorba de perișoare, la rândul ei, folosește același amestec de carne de porc și vită cu orez crud, care se umflă în timpul fierberii și dă o textură specială chiftelelor.
Pe lângă supe, zacusca și salata de vinete sunt două dintre aperitivele care fac săli pline. Zacusca se gătește cinci ore la foc mic cu vinete coapte, ardei roșu, ceapă și ulei, rezultând o pastă densă care amintește catalanilor de samfaina, dar cu o notă mai afumată și mai profundă. Se servește pe felii groase de pâine prăjită.
Salata de vinete, mai cremoasă, se amestecă cu ceapă și maioneză și dispare din farfurie în câteva minute.

Spaniolii mănâncă sarmale și papanași
Sarmalele rămân felul principal emblematic: foi de varză murată umplute cu carne tocată de porc și vită, orez, ceapă și condimente, fierte lent împreună cu un ciolan afumat. Se servesc cu mămăligă aburindă, smântână acră și ardei iute murat. „Se fierb până sunt gata. Nu am cronometrat niciodată exact câte ore, dar știu când sunt perfecte”, spune bucătăreasa zâmbind.
Desertul care a devenit deja legendă locală este papanașul: o gogoașă uriașă din aluat de brânză proaspătă de vaci, ou și făină, prăjită până devine aurie și umplută cu smântână și gem de vișine sau caise. „E desertul copilăriei noastre. Când îl vezi pe masă știi că e sărbătoare”, povestește Crina.
Localul în sine este primitor și cald: spațios, cu o mică terasă, pereți de cărămidă aparentă, un steag tricolor, hărți ale regiunilor românești și, în cel mai apropiat colț de bucătărie, o masă specială unde tronează fotografii alb-negru cu mama și bunica Crinei – Maria și Ana – surâzând din trecut.
Povestea cuplului Roșu a început separat: ambii au ajuns la Barcelona pe cont propriu, s-au îndrăgostit de oraș și apoi unul de celălalt. În 2005 au deschis un mic magazin de produse românești – exact în anul în care s-a născut primul lor fiu, Francisco. Șapte ani mai târziu, odată cu venirea pe lume a celui de-al doilea băiat, Nicolás, au inaugurat restaurantul. De atunci, Transilvania a devenit punct de întâlnire nu doar pentru comunitatea românească din Catalonia, ci și pentru tot mai mulți catalani și turiști care descoperă că, la câțiva pași de centrul aglomerat, pot mânca o ciorbă de burtă ca la mama acasă și pot pleca cu burta plină și zâmbetul pe buze.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News

