Comunitatea românească din Italia este în doliu după moartea lui Octav Stroici, un muncitor originar din Suceava, care și-a pierdut viața în urma prăbușirii parțiale a clădirii istorice Torre dei Conti din Roma. Bărbatul, în vârstă de 66 de ani, lucra pe șantierul de restaurare al monumentului și se afla la doar un an de pensionare. Visul său era să se întoarcă acasă, în România, pentru a se bucura de familia sa și de casa pe care reușise să o construiască la țară.
Soția lui, Mariana Stroici, de 58 de ani, povestește printre lacrimi că luni dimineață, ca în fiecare zi, soțul ei a plecat de acasă înainte de răsărit, luând trenul de la Monterotondo, localitate aflată la 30 de kilometri de capitală, până la gara Tiburtina, de unde a continuat drumul spre șantierul de la Forumurile Imperiale. „Dragostea mea a luptat până la sfârșit”, spune femeia, copleșită de durere, în apartamentul modest pe care îl închiriau de peste două decenii la periferia Romei.
Prăbușirea a avut loc la ora 11:20, iar intervenția pompierilor a durat mai bine de unsprezece ore. Octav Stroici a fost scos de sub dărâmături în stare critică și transportat la spitalul Umberto I, unde a murit puțin după miezul nopții.
Fiica lui Octavian Stroici: "Tata era un om extraordinar"
Fiica sa, Alina, în vârstă de 30 de ani, a ajuns la Roma în grabă și a reușit să-și vadă tatăl pentru ultima oară. „Tata era un om extraordinar. Își adora familia și nepoții, iar cel mai mare vis al lui era să se întoarcă în România. Mulțumea mereu Italiei pentru că i-a oferit un loc de muncă și o viață decentă”, a spus tânăra, care conduce o agenție de turism în provincia Lecce.
După moartea tatălui său, Alina, împreună cu mama și fratele ei, Mario Florin, de 32 de ani, s-au închis în apartament, încercând să-și găsească puterea de a organiza repatrierea trupului neînsuflețit în Suceava. „Este o durere fără margini. Tatăl meu a fost pilonul familiei noastre, mereu cu un zâmbet pe buze și cu un cuvânt bun pentru toți”, spune Alina, adăugând că este recunoscătoare medicilor și salvatorilor care au luptat ore întregi pentru a-l menține în viață.
Vecinii din Monterotondo sunt, la rândul lor, șocați de tragedie. „Octav era un om liniștit și harnic. Muncea din greu și vorbea mereu despre ziua când se va întoarce acasă, în România”, povestește Gabriela Iacob, o vecină de 59 de ani. În același bloc locuiește și Fazira, o femeie marocană care lucrează ca menajeră: „Plecam împreună în fiecare dimineață cu trenul spre Roma. Îmi spunea mereu că abia așteaptă să-și vadă casa din Suceava. Gândul că se întoarce acum într-un sicriu este sfâșietor.”
Soția lui Octavian lucrează ca bucătăreasă
Soția sa, Mariana, lucra ca bucătăreasă într-o cantină din zona Pietralata și spera ca soțul ei să-și ia un an de pauză înainte de pensionare. "I-am spus de multe ori să se oprească, dar el nu voia. Spunea că trebuie să ducă totul până la capăt", mărturisește femeia.
După ce anul trecut și-a pierdut tatăl, Octav visa la o viață liniștită, alături de familie și de nepoți. „Era fericit că fiica lui terminase studiile și că își vedea visul aproape împlinit”, spune Fazira, potrivit publicației La Reppublica.
Familia Stroici locuia în Italia de 21 de ani, într-o comunitate românească numeroasă, unită de muncă și de speranța unui trai mai bun. Acum, această comunitate se pregătește să-l conducă pe Octav pe ultimul drum, cu recunoștință pentru un om care a muncit neobosit și cu durerea unei pierderi care a zguduit nu doar familia, ci întreaga diasporă românească din Italia.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
