Anamaria dormea când Diana a închis ușa casei în urma ei, pentru a pleca la noul său loc de muncă. Plângând, tânăra româncă s-a urcat în autocarul care urma să o ducă la Stuttgart, la peste 1500 de kilometri distanță de casă. Pe tot parcursul călătoriei, lacrimile i-au curs neîncetat.
Până atunci, bebelușul ei nu petrecuse nici o noapte fără mama sa. Cum o să se simtă Anamaria când se va trezi și ea nu va fi acolo?
Diana o pregătise pe micuță de săptămâni întregi pentru despărțire, spunându-i mereu că mama va fi plecată mai mult timp din cauza serviciului. Că o iubește și că se va întoarce. Dar cât de mult putea să înțeleagă o fetiță de un an?
„Nu-ți face griji”, i-a spus soacra ei când Diana a sunat-o să întrebe de fiica ei.
Discutaseră înainte cu toată familia dacă ar trebui să accepte slujba de îngrijitoare 24 de ore pe zi în Germania - socrii, părinții, ea și soțul ei. Au fost de acord: nu puteau trăi din banii pe care el îi câștiga în magazinul său. El se îndatorase, iar creditul era o povară. Ca îngrijitoare într-o gospodărie privată, ea ar fi câștigat mult mai mult decât în ultima sa meserie de vânzătoare. Nu voiau ca Annamaria să crească în sărăcie.
„Îmi lipsesc copiii în fiecare zi”
Presiunea de a câștiga bani este mare pentru femeile migrante din Europa de Est, relatează Doris Köhncke de la Asociația pentru Munca Internațională cu Tinerii, care conduce Centrul de Informare pentru Femei din Stuttgart, un centru de consiliere pentru femeile migrante.
Este o dilemă: „Dacă rămân acasă, nu reușesc să se descurce, dacă pleacă, se confruntă cu separarea”, spune ea. Ea vorbește despre o „dilemă uriașă”. Pe de o parte, ele vor ce este mai bun pentru copiii lor și doresc să le ofere un viitor mai bun și o educație bună, pe de altă parte, suferă din cauza despărțirii. Acest lucru este greu pentru copii, dar și stresant pentru părinți și, în cele din urmă, reprezintă o mare provocare pentru societate.
„Este greu. Îmi lipsesc copiii în fiecare zi", spune și Diana, potrivit sursei citate.
Tânăra de 32 de ani nu va uita niciodată prima său loc de muncă în Germania. A fost cea mai dificilă din punct de vedere emoțional pentru ea: se afla într-o țară nouă, nu cunoștea limba, locuia într-o gospodărie străină și apoi mai era și dorul de copilul ei. În cele cinci luni petrecute la Stuttgart, nu a putut păstra legătura cu ei decât prin telefon. Timpul i s-a părut mult mai lung. Când s-a întors, Annamaria era reticentă.
„În primele zile, nu știa cine sunt”, își amintește Diana astăzi, la aproape 12 ani distanță. A fost greu pentru tânăra mamă. Dar, în cele din urmă, nu avea altă soluție.
„Nu exista altă opțiune”, spune ea. Altfel, din ce ar fi trăit?
Copiii s-au obișnuit cu despărțirea de mamă
Annamaria are acum 13 ani, iar sora ei, Stefania, șapte ani. Diana a rămas acasă un an și jumătate după nașterea Stefaniei, apoi s-a întors în Germania pentru câteva luni. Aveau nevoie urgentă de bani, își construiseră o casă. Annamaria, în vârstă de opt ani, a vrut să știe de ce pleacă din nou. I-a explicat totul foarte deschis.
De atunci, Annamaria nu a mai întrebat-o pe mama ei de ce nu poate rămâne cu ele.
„Sunt în Germania pentru viitorul lor, amândouă știu asta”, spune Diana. Copiii ei s-au obișnuit cu situația.
Cu banii câștigați în Germania, Diana le plătește fiicelor sale școala privată. Ea estimează că 70% dintre copiii care frecventează această școală au părinți care lucrează în străinătate. „Este ceva normal”, spune Diana - așa au trăit și copiii ei.
Faptul că cei doi beneficiază de o „educație bună” înseamnă mult pentru ea. O încurajează gândul că fiicele ei „vor avea un viitor bun”. Este motivul cel mai important pentru a continua. Între timp, a suferit de depresie. Ea subliniază că relația cu fiicele ei este bună. Dar relația cu soțul ei s-a destrămat. Acum patru ani, el s-a separat de ea. A fost „un șoc” pentru ea. Din acest motiv, copiii nu mai locuiesc cu socrii, ci cu părinții Dianei.
Ea are noroc, cei doi au doar puțin peste 50 de ani și sunt sănătoși.
Apelul video este util, dar nu înlocuiește o îmbrățișare
Diana ține legătura cu copiii săi prin videoconferință, pe Whatsapp. Le scrie, îi sună de mai multe ori pe zi – dimineața, la prânz, seara, „de zece ori pe zi”. Încearcă să compenseze faptul că nu este acolo. Că nu poate sta lângă patul lor când sunt bolnavi. Că nu este acolo când vin de la școală. Stefania este un micuț vârtej, în timp ce Anamaria este foarte liniștită.
Diana și-a schimbat între timp locul de muncă. Până acum doi ani, a lucrat în îngrijire 24 de ore din 24. Ultimele două familii i-au fost intermediare de către serviciul diaconal Faircare. Apoi s-a mutat într-un azil din Stuttgart, inițial ca asistentă medicală, iar între timp urmează o formare profesională ca specialistă.
În cele din urmă, munca în gospodăria familială a afectat-o prea mult.
Ultima femeie la care a lucrat ca îngrijitoare i-a rămas foarte dragă. „Era o femeie foarte drăguță, nu am văzut-o niciodată supărată”, spune ea. Îi spunea mereu ceva drăguț, motivant - anul petrecut cu această femeie a fost cel mai frumos din toată perioada aceea. Moartea ei subită a afectat-o pe Diana. Nu a mai acceptat muncă cu deplasare.
Când se întoarce acasă, aduce multe cadouri
Îi place mai mult să lucreze la azilul de bătrâni decât ca îngrijitoare. Nu se mai simte atât de singură, ci bine îngrijită în echipa internațională. Și colegele ei au familii în țara de origine. Se înțeleg bine. La vechiul loc de muncă era legată de gospodărie. În comparație, la azilul de bătrâni este mai puțin obositor. Și nici atât de plictisitor. La vechiul loc de muncă, se uita mult la televizor și făcea curățenie.
„În fiecare săptămână spălam geamurile.” Nu vorbește despre exploatarea care apare adesea în aceste relații de muncă.
Acum locuiește în Stuttgart și are o cameră numai pentru ea. Pe pereți sunt agățate fotografii ale fiicelor sale. Înainte, după misiunile sale, rămânea de obicei două-trei luni în România, dar acum nu mai poate face asta. Acum își vede fiicele de patru ori pe an: de ziua lor, de Paște și de Crăciun.
Consideră că merge „des” în România.
Data viitoare va pleca acasă pentru trei săptămâni, în vară. Va lua din nou cadouri și va petrece „tot timpul” cu copiii ei. Atunci vor recupera și momentele de tandrețe pierdute.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
