Un raport publicat în 2024 de Institutul Național Italian de Statistică (ISTAT) evidențiază care sunt cele mai frecvente limbi materne vorbite în Italia, altele decât italiana. Conform documentului intitulat „Utilizarea limbii italiene, a dialectelor și a limbilor străine – anul 2024”, pe primele locuri se află limba româna, urmată de arabă, albaneză și spaniolă, în această ordine.
10,7% dintre persoanele rezidente în Italia nu vorbesc limba italiană ca primă limbă
Datele cercetării arată că limba italiană rămâne limba maternă dominantă pentru populația rezidentă cu vârsta de peste șase ani, fiind declarată de 89,2% dintre persoane. Totuși, analiza statistică relevă o creștere constantă a ponderii celor care indică o altă limbă maternă decât italiana.
Dacă în 2006 procentul era de 4,1%, acesta a ajuns la 9,6% în 2015, pentru ca în 2024 să urce la 10,7%.
Studiul subliniază și diferențe semnificative în funcție de vârstă și gen. Având în vedere profilul demografic mai tânăr al populației străine, cea mai mare concentrare a persoanelor cu o limbă maternă diferită de italiană se regăsește în categoria de vârstă 25–44 de ani, unde procentul atinge 18,4%. Valoarea maximă este înregistrată în rândul femeilor cu vârste între 35 și 44 de ani, unde ponderea ajunge la 20,3%.
Din punct de vedere geografic, regiunile din centrul și nordul Italiei sunt cele mai marcate de această prezență, cu un procent de 13,5%, nivel care depășește de peste două ori situația din sudul țării, unde procentul este de 5,2%.
Peste jumătate dintre străini nu folosesc limba italiană acasă
Raportul ISTAT mai evidențiază faptul că persoanele a căror limbă maternă nu este italiana manifestă comportamente lingvistice diferite față de cei pentru care italiana este prima limbă.
În mediul familial, 61,5% dintre aceștia nu folosesc italiana în mod curent. De asemenea, 39,9% declară că nu o utilizează în conversațiile cu prietenii, iar 18% afirmă că nu o folosesc nici în interacțiunile cu persoane necunoscute.
Potrivit instituției, aceste tipare de comunicare pot constitui o barieră importantă în calea integrării și a participării depline la viața socială și culturală a comunităților locale în care trăiesc.