Cum sunt, de fapt, francezii cu românii? Este o întrebare pe care și-o pun mulți dintre cei care locuiesc sau intenționează să se stabilească în Franța. Într-un videoclip publicat pe TikTok, o româncă stabilită în Franța, oferă o perspectivă diferită față de stereotipurile întâlnite frecvent pe rețelele sociale.
Mesajul ei nu este unul despre vinovați și victime, ci despre felul în care relațiile dintre români și francezi s-au construit în timp și despre realitatea pe care o trăiesc mulți conaționali din diaspora.
„Franța e frumoasă, dar francezii sunt ca noi”
Aceasta spune că nu poate pune o etichetă întregului popor francez și că experiențele diferă de la un om la altul.
„Franța e frumoasă, dar francezii... Francezii sunt cum suntem și noi, românii. Sunt și oameni ok, sunt și rasiști, cum suntem și noi de altfel”, afirmă românca.
În opinia sa, problemele de integrare sau tensiunile dintre comunități nu pot fi puse exclusiv pe seama francezilor, deoarece și românii au propriile prejudecăți și conflicte interne.
„Noi i-am învățat cum să ne abordeze”
Cea mai discutată parte a mesajului este însă analiza pe care o face asupra relațiilor dintre românii plecați în Franța.
Femeia susține că, de multe ori, chiar românii au alimentat anumite comportamente din partea francezilor:
„Și eu am impresia că pe ei i-am învățat tot noi românii cum să ne abordeze așa ca oameni. Multe chestii nasoale sunt făcute din partea noastră, adică ei pe noi poate ne-au auzit cât ne judecăm, cât râdem unii de ceilalți, cât vrem să ne considerăm mai buni decât ceilalți în fața lor”.
Ea consideră că rivalitatea dintre conaționali a fost observată de francezi, care au înțeles rapid dinamica existentă în comunitatea românească:
„Noi în fața lor ne-am luat la întrecere între noi ca români. Am vrut să ne dăm care suntem mai buni, care suntem mai pricepuți. Am făcut concurență între noi în fața lor și au observat chestia asta. Și ce-au făcut? Au profitat. Ceea ce este absolut normal”.
Afirmațiile sale au generat numeroase comentarii din partea românilor din diaspora, unii spunând că se regăsesc în această descriere, în timp ce alții au avut o opinie diferită.
Dorul de România nu dispare nici după mulți ani
Dincolo de relația cu francezii, femeia vorbește și despre un sentiment pe care spune că îl întâlnește la foarte mulți români stabiliți în străinătate: dorul permanent de casă.
Potrivit acesteia, chiar și cei care locuiesc de foarte mulți ani în Franța continuă să viseze la România și nu reușesc să se simtă complet acasă în țara de adopție:
„Sunt oameni care au chiar mult mai mulți ani decât am eu de când sunt în Franța și văd că tot au gânduri către România și nu se pot obișnui, și nu se pot împăca cu ideea că trebuie să rămână într-o țară străină”.
Ea consideră că această stare este întâlnită mai ales în cazul celor care au părinți, frați sau alte rude apropiate rămase în România.
„Poate într-o bună zi ne vom întoarce acasă”
În încheiere, românca spune că, indiferent cât de bine s-au integrat în Franța, mulți români păstrează speranța revenirii în țară:
„Suntem mulți care, având familiile acasă, ne simțim cât de bine, poate considerăm că am trăit într-o altă țară, ne simțim foarte înstrăinați și gândul nostru este tot că într-o bună zi poate ne vom reîntoarce acasă”.