„Prezentul articol abordează identitatea celei de-a doua generații de migranți din perspectiva paradigmelor interculturale și transnaționaliste și își propune să răspundă la următoarele întrebări: care sunt diferențele dintre prima și a doua generație de migranți? de ce unii dintre copiii migranților se declară spanioli? doresc să se întoarcă în țara lor de origine? vorbesc limba română? În ce circumstanțe folosesc limba română?” notează Ionela Dabija în introducerea articolului său.
Aspecte privind educația interculturală
„Perspectiva interculturală presupune în primul rând recunoașterea că realitatea este plurală, complexă, dinamică şi în schimbare, iar interacțiunea este parte integrantă a culturilor. Perspectiva interculturală înseamnă asigurarea respectului reciproc şi dezvoltarea unor comunități de indivizi marcate de diversitate culturală, cum ar fi comunitățile de minorități sau de imigranți.” notează autoarea studiului. Ea subliniază că diversitatea culturală este o caracteristică a societăților europene ceea ce îndeamnă la dialog intercultural. Îl citează pe Micheline Rey pentru care „intercultural este în acelaşi timp semnul recunoaşterii diversităţii reprezentărilor, referinţelor şi valorilor; dialogului, schimbului şi interacţiunilor între aceste diverse reprezentări şi referinţe, al dialogului şi schimbului între persoanele şi grupurile ale căror referinţe sunt diverse, multiple, adesea divergente, al interogaţiei în reciprocitate, prin raport cu viziunea egocentrică din lume şi din relaţiile umane şi al dinamicii relaţiei dialectice de schimburi reale şi potenţiale, în spaţiu şi timp.”
Un concept important este „gestionarea pluralității” , fiind considerată o provocare majoră a societății moderne, emigranții și minoritățile făcând parte din aceeași categorie a drepturilor care trebuie respectate. „Obiectivul principal al educaţiei interculturale constă în pregătirea indivizilor şi a grupurilor pentru a percepe, a accepta, a respecta şi a experimenta alteritatea în contextul diversităţii culturale. În interacţiunile lor dintr-un context cultural, ei devin purtătorii unui model cultural nativ, internalizat prin educaţie, mod de viaţă, obiceiuri şi conduite cotidiene.” scrie Dabija.
Un alt obiectiv al educației interculturale vizează ca toată lumea, fiecare dintre părțile implicate să conștientizeze aspectele care privesc toleranța, solidaritatea și diversitatea. Regulile fiind valabile atât pentru emigranți, cât și pentru cei care sunt autohtoni.
Același Rey, citat de autoare, vede ca pe un beneficiu al educației interculturale care duce spre respectarea drepturilor omului și depășirea etnocentrismului. Autoarea conchide că „drepturile omului, apropierea interculturală ne dau o nouă șansă de a trece de la o logică „mono” la o logică a „inter-”ului, condiție sine qua non a unei dezvoltări planetare echitabile.”
Desigur că, în principal, dar acest lucru mai ales la prima generație, comportamentul migranților este influențat de valorile însușite în țara de origine. Provocările și dificultățile întâmpinate fiind mai ales de comunicare. În schimb, copiii întâmpină alte tipuri de dificultăți în interacțiunea lor cu mediul școlar, procesul acestora de învățare fiind influențat de procesul de enculturație, definit în DEX ca „procesul prin care o persoană învață și interiorizează valorile, normele, credințele și practicile culturale specifice societății în care trăiește, începând din copilărie. Este procesul prin care cultura este transmisă de la o generație la alta.” Dabija notează că „De obicei, copiii imigranților experimentează efectele pozitive ale aculturației, caracterizate prin îmbogățirea personalității și a creativității. Prin contactul cu şcoala şi cultura din ţara primitoare ei sunt supuşi unei adaptări constante şi frecvente care solicită o reorganizare culturală.
Efectul școlii din țara de adopție
„Școala, ca instituție în care intră în mod direct copilul imigrantului, are o influență majoră în implementarea sistemului de valori culturale, sociale şi politice locale, fiind considerată o forţă asimilatoare foarte puternică. Unele teorii consideră că imigranţii sunt asimilaţi de către noua societate pe o perioadă de două sau chiar trei generaţii, iar la finalul acestui proces de asimilare nu mai sunt vizibile diferenţele dintre noii veniţi şi copiii lor. Alte teorii spun că procesul de asimilare conduce la abandonarea de către toate părţile implicate a unor elemente ale propriei culturi şi identităţi şi preluarea altor elemente din cultura ţării primitoare, astfel rezultând o nouă cultură. Dar aceste teorii nu au fost validate de realitate, deoarece şi după câteva generaţii încă se pot observa diferenţele culturale între imigranţi şi copiii lor si societatea gazdă.”
Ionela Dabija, Institutul Limbii Române din București
MariaCaterina La Barbera
Despre practicile transnaționale în contextul migrației internaționale
Ionela Dabija abordează și chestiunea „Transnaționalismului” acesta este definit ca un cumul de multiple legături şi interacţiuni între diverşi actori sociali şi instituţii dincolo de graniţele unui stat naţiune. migranţii care dezvoltă şi menţin multiple relaţii familiale, economice, sociale, organizaţionale, religioase şi politice, care depăşesc graniţele pot fi numiţi transmigranţi. „Un element esenţial al transnaţionalismului este dat de multiplicitatea implicărilor pe care transmigranţii le au atât în societăţile de origine, cât şi în cele de destinaţie.” Iar despre identitatea imigranților în contextul intercultural, autoarea scrie că „identitatea este strâns legată de specificul fiinţei şi naturii individului, de elementele unice care îl caracterizează şi în acelaşi timp îl diferenţiază de alţi indivizi, fapt pentru care identitatea se construieşte prin confruntarea între sine şi alteritate.
În studiul de caz făcut de Ionela Dabija este citată și MariaCaterina La Barbera[3], a cărei activitate de cercetare se concentrează pe studiul identității, în special în contextul migrației și identității europene. Potrivit sursei citate Cercetările lui La Barbera implică adesea:
„Migrație și identitate: Examinarea modului în care migrația influențează formarea și transformarea identităților personale și sociale.
Identitate europeană: Investigarea dimensiunilor identității europene și a modului în care indivizii se identifică cu Europa.
Abordări interdisciplinare: Utilizarea unor perspective diverse din diverse discipline și medii pentru a explora identitatea în contextul migrației și al identității europene.
Abordări metodologice: Căutarea unor metodologii noi pentru a studia construcția și transformarea identității în procesele de migrație.
Cadre teoretice: Contestarea diviziunilor disciplinare tradiționale și reunirea unor abordări teoretice diverse pentru studiul identității.”
Date ale studiului de caz
Întrucât și articolul doamnei Dabija a fost publicat în urmă cu 9 ani, informațiile prezentate, datele statistice ale românilor din Spania sunt relevante pentru ceea ce se întâmpla în urmă cu un deceniu. Astfel, „modelul migraţiei românilor în Spania a început cu plecarea unuia dintre adulţi în căutarea de oportunităţi economice mai bune, după care şi-a adus şi restul familiei, adică copiii şi partenerii de viaţă. Dar, după cum se ştie din datele statistice, populaţia românească care a emigrat în Spania era de vârstă tânără între 25 şi 39 de ani, ceea ce a dus la apariţia unei generaţii de copii de origine română născuţi în ţara gazdă. Conform datelor de la Ministerului Educaţiei, Culturii şi Sportului din Spania referitoare la elevii străini din sistemul preniversitar spaniol, pentru anul şcolar 2014-2015 au fost şcolarizaţi 99.400 elevi de origine română, cu vârste de la 3 la 18 ani, însemnând 13,95% din totalul elevilor străini şcolarizaţi în sistemul educaţional spaniol.
Pentru o abordare extinsă a studiului de caz, vă recomandăm parcurgerea în întregime a articolul scris de Ionela Dabija, care oferă date statistice extinse și care pot fi acum analizate longitudinal, întrucât s-a mai scurs aproape un deceniu de la scrierea lui. Cert este că problema este de actualitate, mai ales în noile contexte socio-politce, unde atitudinea migranților față de țara de origine poate influența politicile și politica țării respective.
Surse foto: www.pexels.com
Sursă foto Maria Caterina La barbera: https://geypo.es/
[1] DABIJA, Ionela. Identitatea generaţiei a doua de imigranţi români din Spania. Studiu de caz. Meridian critic, 2016, 26.1: 399-422.
[2] https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=544862
[3] https://www.researchgate.net/publication/310773419_Identity_and_Migration_in_Europe_Multidisciplinary_Perpsectives
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
