Tendințe în antroponimia românească din diaspora română din New York
„Dincolo de mobilitatea numelui de a evolua o dată cu societatea, el (numele) poate fi considerat o adevărată emblemă a individului, mai cu seamă când acesta trăiește în diaspora.” scrie Camelia Zăbavă în articolul „Tendințe actuale în antroponimia românească din diaspora”[2] Autoarea detaliază că „într-o primă fază (şi nu numai) insul este catalogat de societate şi după numele pe care îl poartă, fiind identificat cu trăsăturile naţiei căreia îi aparţine. Astfel, sufixele antroponimice dau veritabile indicii în legătură cu genealogia individului: -escu va indica un nume românesc; -ev, -ov un nume bulgăresc, iar -ovici poate arăta originea sârbă a unei persoane. Cu alte cuvinte, filiaţia exprimată pe linie paternă poate indica naţionalitatea: formula antroponimică neoficială Ion fiul lui Petre se exprimă în limba română Ion Petrescu (-escu provenit din sufixul adjectival -esc). Tot în limba română întâlnim Ion Petrovici sau Ion/Ivan Petrov. La numele Petre, în cazul de faţă bază antroponimică, se adaugă sufixele de origine slavă: -ov şi -ovici.”
Autoarea și-a propus să urmărească evoluția numelor purtate de românii din diaspora newyorkeză și dacă ele mai au vreo legătură cu tradiția sau sunt mai mult orientate spre adaptarea românilor la societatea de adopție.
(Theodor Damian)
Zăbavă menționează că cercetarea s-a bazat în cercetarea sa pe informații primite dela părintele Theodor Damian[3], paroh al bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din New York, care a pus la dispoziție registrul cu numele de botez din perioada 1998- 2008.
Aspecte privind numele de botez
Autoarea menționează că numele de botez sunt decise de voința părinților. „Din categoria antroponimelor, prenumele sunt cele mai supuse inovaţiei şi presiunii modei. O persoană poate primi, ocazional, un nume străin, din afara sistemului, nume care poate dispărea o dată cu individul respectiv sau care poate fi transmis altor persoane din acelaşi mediu, fiind astfel acceptat de sistemul de denominaţie românesc, în cadrul căruia de acum înainte poate întemeia o tradiţie.” notează Camelia Zăbavă. „Este bine ştiut faptul că oamenii, din totdeauna, au manifestat un interes deosebit pentru numele pe care aveau să le dea copiilor lor. Criteriul după care se ghidau în acest demers a fost definit de etnologi nomen est omen.”
Despre Lingvistul Iorgu Iordan (1888-1986)
„Preocupările de pe băncile liceului, pentru „vorbirea şi scrierea conaţionalilor”, au continuat cu specializările făcute după doctoratul în filologie, apoi cu cercetările teoretice din toate ramurile lingvisticii. Pornind de la fonetica şi morfologia istorică, de la studiul vocabularului, ajungând la sintaxă, academicianul Iorgu Iordan a fost unul dintre primii români care s-au ocupat de o disciplină a lingvisticii, nouă la acea vreme, fonologia. Deşi a abordat, în cercetările sale, întregul câmp al familiei limbilor romanice, pe parcursul carierei sale profesorul Iorgu Iordan a fost permanent preocupat de problema gramaticii normative a limbii române.
Al „cincilea nostru lingvist de seamă”, după Alexandru Philippide, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Ovid Densusianu şi Sextil Puşcariu, aşa cum l-a numit Valeriu Mangu, Iorgu Iordan era cunoscut în mediul academic şi universitar sub apelativul „Profesorul”, devenind un „clasic al lingvisticii româneşti încă din timpul vieţii”.
Discipolul savantului, lingvistul Marius Sala, sintetiza activitatea acestuia prin simpla enumerare a patru lucrări din imensa operă a savantului, care, prin titulatura și tematica abordată, definesc cel mai bine noile căi de cercetare ale lingvisticii române deschise de Iordan: „Toponimia românească” (1924, 1963), „Limba română actuală” (1943, 1948), „Stilistica limbii române” (1944, 1975) şi „Introducere în studiul limbilor romanice. Evoluţia şi starea actuală a lingvisticii romanice” (1932, 1962). Ultima dintre aceste opere, cartea românească de lingvistică tradusă în cele mai multe limbi (engleză, germană, rusă, spaniolă, portugheză, italiană), l-a transformat pe Iorgu Iordan într-un clasic al lingvisticii mondiale.
Iorgu Iordan a fost membru al Academiei Române, primul director al Institutului de Lingvistică din Bucureşti, institut care mai apoi i-a purtat numele, ca de altfel şi alte instituţii de învăţământ, mai ales din locurile natale, conducător al lucrărilor de elaborare a „Dicţionarului limbii române”, director de teatru şi ambasador în U.R.S.S., a întemeiat şi condus reviste de specialitate, a colaborat la numeroase publicaţii ştiinţifice din afara ţării, a publicat studii de lingvistică şi de istorie literară, precum şi cursuri universitare.”[4]
„Iorgu Iordan dă formulei nomen est omen o traducere mai liberă „de numele omului depinde soarta lui”. Astfel, lingvistul subliniază că numele reprezintă o adevărată urare pentru cel care-l poartă: „De aceea se alegeau nume care exprimau în modul cel mai clar dorinţa părinţilor ca odrasla lor să fie personificarea a tot ce este bun, frumos, înălţător etc.” (Iordan 1979: 42). Ideea că între nume şi posesorul lui se stabileşte o legătură a existat în toate timpurile. Iorgu Iordan asociază această legătură cu aceea „de la cauză la efect, de fapt de la dorinţă la realizarea dorinţei ”
Iorgu Iordan
Zăbavă oferă exemple din numele de botez identificate:
Prenumele formate dintr-un singur element sunt relativ puţine. Dintre acestea un număr foarte mic nu diferă de cele întrebuinţate în ţară: Adriana, Alexandra, Alexandru, Anda, Dalia, Doina, Răzvan. O altă serie, ceva mai numeroasă o reprezintă numele de provenienţă străină: Antalya, Patrick, Theodore, Andre, Alex, Lawrence, Benn, Christopher, Alexander, Michael, Anthony, Brenda, Cassandra, Amanda, Ben, Celine, Aidan, Christiana. În unele familii, copilul născut în America primeşte direct nume american, care intră în concordanţă cu numele de familie: Karen Marcovici, Raymond Crăciun, Patricia Pavel, Michael Georgescu, Aidan Pelea ş.a.
Se întâlneşte un număr destul de mare de prenume formate din două elemente: Andrei Gheorghe, Alex Paul, Benjamin Andres, Jason Nicholas, Carmen Silvia, Fabian Christopher, Hadi Adrian, Christopher Andrew, Jonathan Alexander, Ryan Thomas, Andrea Flavia, Lily-Anne Iris, Robert John, Christopher Don, Jonatan Sorin, Elizabeth Helen, Michelle Iris, Andrei Ştefan, Christian Ulian, Daniela Luiza, Julia Alexandra, Maximilian Britt, Cecilie Aurelia, Ioana Isabella, Nicholas Eremia, Christine Nicole, Dante Iulius, Sara Ann, Mark Alan, Madeline Cătălina, Amanda Tully, Jason Andrei, Justin Andrei, Isabella Nicole, Tristan Florin, Monica Ioana, Elena Veronica, Katelyn Anne, Daniela Ioana, Ştefan Victor, Sophie Elizabeth, Thomas Harry, Zoë Maria, Natalie Elena, Sophie Elizabeth, Antonia Daniella, Brianna Gabriela, Alexandru Ştefan, Brian Luca, Marco Christopher, Rebecca Elena, Adrian Matei, Christopher Gabriel, Sofia Victoria, Luca Dorian. După cum se poate observa, există trei variante de formare a prenumelui: a) ambele nume sunt româneşti: Andrei Gheorghe, Carmen Silvia, Andrea Flavia, Andrei Ştefan, Daniela Luiza, Elena Veronica, Daniela Ioana, Ştefan Victor, Natalia Elena, Monica Ioana, Adrian Matei, Sofia Victoria, Luca Dorian; b) un nume este românesc, iar celălalt american: Fabian Christopher, Jonatan Sorin, Julia Alexandra, Cecilie Aurelia, Ioana Isabella, Nicholas Eremia, Madeline Cătălina, Jason Andrei, Justin Andrei, Brianna Gabriela, Rebecca Elena, Christopher Gabriel; c) ambele nume sunt americane: Benjamin Andres, Jason Nicholas, Christopher Andrew, Jonathan Alexander, Ryan Thomas, Lily-Anne Iris, Robert John, Christopher Don, Katelyn Anne, Mark Alan, Katelyn Anne, Thomas Harry, Sophie Elizabeth. 3. Prenume formate din trei elemente constitutive sunt foarte puţine: Ana Gloria Darcle, Greta Henriette Teodosia, Filip Eduard Mihai, Alexander George Dumitru.
„Grigore a devenit Grig"
„În cercetarea antroponimiei românilor din New York am întâlnit un caz interesant de a transmite prenumele pe linie paternă: bunicul poartă numele Grigore, fiul acestuia se numeşte Grig, iar nepotul lui Grigore şi fiul lui Grig poartă numele Gregory. Aşadar, trei generaţii poartă acelaşi prenume, conform criteriului tradiţionalist din denominaţia românească, însă în timp numele este adaptat la societatea în care trăieşte; mai întâi printr-un hipocoristic Grig, apoi prin traducerea numelui iniţial Gregory. Am întâlnit mai multe situații în care numele românesc este tradus: John, Michael, Nicholas etc. Pentru românii din diaspora alegerea unui prenume se face şi după alte criterii decât cele cunoscute în ţară (tradiţional şi estetic). Alegerea unui nume străin sau a unuia format din două sau chiar trei elemente nu mai reflectă aici o modernitate, ci întăresc capacitatea de integrare socială, pentru că nu trebuie să uităm problemele cu care se confruntă un emigrant: aculturaţia, pragul de toleranţă şi dubla identitate.” (Camelia Zăbavă)
Autoarea concluzionează că „studierea prenumelor purtate de românii din diaspora newyokeză coroborată cu datele furnizate de informatorii folosiţi în ancheta antroponimică evidenţiază existenţa a trei tendinţe în denominaţie: 1. tendinţa de adaptare la noua structură socială, mai ales după prima generaţie de emigranţi, prin adoptarea de prenume americane: Raymond, Karen, Patricia, Jason, Patrick, Lawrence, Brenda, Cassandra, Vanessa, Julia, Katelyn, Anne ş.a.m.d. sau prin traducerea celor româneşti: John, Michael, Nicholas, Gregory; 2. tendinţa de păstrare a tradiţiei, dar cu adaptare la normele internaţionale; altfel spus, preferinţa pentru numele cu circulaţie internaţională: Adrian, Victor, Elena, Robert, Maximilian, Filip, Eduard etc. Tot aici am include şi hipocoristicele, care prin forma lor trunchiată au acoperire internaţională: Ben, Mary, Alex, Lily, Chris, Becca; 3. tendinţa de a păstra în continuare tradiţia românească prin nume ca: Gheorghe, Ion, Ana, Maria, Alexandru, Alexandra, Andrei, Ioana, Ştefan, Gabriel.”
[1] https://philippide.ro/cultura-si-identitate-romaneasca.html
[2] ZĂBAVĂ, Camelia. Tendinţe actuale în antroponimia românească din diaspora. În Cultură şi identitate românească. Tendinţe actuale şi reflectarea lor în diaspora, Ofelia Ichim (coord.), 2013, 479-485.
[3] Pr. Prof. univ. Dr. Theodor Damian, n. 28 decembrie 1951,la Botoşani
[4] https://www.bvau.ro/infoghid/index.php/Iorgu_Iordan
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
