Sabina, turista aflată în excursie la Bâlea Lac, una dintre cele mai spectaculoase zone montane din România, a povestit într-un mesaj video cum a fost refuzată atunci când a cerut să folosească toaleta de la cabana locală. I s-a cerut să achite 3 lei, tarif impus celor care nu sunt clienți ai restaurantului. Reacția personalului i s-a părut lipsită de empatie și, în opinia ei, total nepotrivită pentru o zonă turistică care ar trebui să fie un exemplu de ospitalitate și deschidere.
„Dacă vă trece treaba mică sau treaba mare și vreți să, na, să vă eliberați, puteți încerca la cabana Bâlea Lac. Dar nu vă lasă dacă nu plătiți acest bilet de intrare în valoare de 3 lei”, a relatat femeia. „Eu am încercat mai devreme să fac pipi, că mă trecea, și nu m-a lăsat dacă nu plătesc acest bilet de intrare, ceea ce nu este normal. Dar domnul patron așa a dat dispoziție: să nu facă nimeni pipi fără să plătească acești 3 lei.”
Postarea Sabinei a atins un nerv sensibil în rândul românilor care călătoresc prin țară, deși cei mai mulți au criticat-o pentru atitudine. Ea s-a întrebat ce se întâmplă dacă cineva chiar nu are acei 3 lei? E normal să fie refuzat pentru o nevoie biologică?
„Poate cineva care nu are bani… ce o să facă? Să facă pe el? Așa mi-a spus doamna care ia bilet,” a adăugat turista, profund dezamăgită. „Mulțumesc frumos, Bâlea Lac, cabană trei stele. Superb! Ultima dată când mai vin aici și mai plătesc această sumă și niciodată nu mă voi caza într-o locație unde nu se pune accentul pe umanitate, ci doar pe bani.”
Discuția despre taxarea toaletelor: între necesitate și profit
Cazul de la Bâlea Lac readuce în atenție o discuție veche: este justificat să taxezi accesul la toaletă în locuri publice sau turistice? Cei care susțin astfel de practici invocă nevoia de întreținere, curățenie și costurile administrative. Însă, din ce în ce mai mulți turiști și activiști pentru drepturile consumatorilor susțin că în anumite cazuri, mai ales în locuri izolate sau fără alternative, o astfel de taxă devine abuzivă.
În România, multe stațiuni montane și locații turistice importante nu au rețele de canalizare dezvoltate, iar întreținerea grupurilor sanitare implică eforturi logistice și financiare. Însă lipsa alternativelor gratuite sau refuzul accesului în cazuri de urgență ridică semne de întrebare mai mult morale.
Cum este în Vestul Europei?
În ciuda percepției generale că în Vest totul este gratuit și civilizat, realitatea este că în multe orașe mari și destinații turistice, accesul la toalete publice este contra cost – însă politica este clară, infrastructura este modernă, iar serviciile sunt menținute la standarde înalte.
Germania: În marile orașe și autostrăzi, accesul la toaletă este adesea taxat între 50 de cenți și 1 euro. De exemplu, în benzinării și în rețeaua Sanifair (prezentă în numeroase stații de servicii), plata de 1 euro îți oferă un voucher de 50 de cenți pe care îl poți folosi în magazinul stației.
Austria: La Viena, multe toalete publice sunt automatizate și curățate regulat, iar accesul costă între 0,50 și 1 euro. În stațiile de metrou, se aplică tarife similare. Totuși, în unele locuri aglomerate din oraș, există și toalete gratuite.
Ungaria: În Budapesta, toaletele publice din zonele turistice sunt în general cu plată, în jur de 200-300 de forinți (aproximativ 3-4 lei). În unele cafenele sau restaurante, turiștii pot folosi toaleta doar dacă sunt clienți.
Franța și Italia: În Paris sau Roma, în majoritatea toaletelor publice automate trebuie introdusă o monedă de 0,50 - 1 euro. Totuși, în muzeele mari, gări și instituții publice, toaletele sunt gratuite pentru vizitatori. De asemenea, unele cafenele permit accesul gratuit, dar aceasta rămâne la discreția personalului.
De ce se percep taxe?
Taxarea este justificată, potrivit autorităților sau operatorilor privați, prin necesitatea acoperirii costurilor de igienizare, mentenanță și securizare a spațiilor sanitare. În locuri foarte vizitate, cum sunt gările, aeroporturile sau punctele turistice montane, frecvența utilizării duce la degradarea rapidă a infrastructurii. De asemenea, existența unei taxe descurajează utilizările abuzive sau comportamentele indecente.
Totuși, în multe state vestice, se face o distincție clară între spațiile unde există alternative gratuite și cele unde nu sunt deloc: în aceste cazuri, autoritățile locale au obligația de a asigura măcar un grup sanitar gratuit pentru cazuri de urgență sau pentru persoane vulnerabile.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
