Aproximativ 3,5 milioane de angajați ai administrației publice din Spania așteaptă de cinci luni aplicarea ultimei tranșe din creșterea salarială convenită pentru perioada 2022–2024, ceea ce a provocat nemulțumire crescândă în rândul sindicatelor. Este vorba despre o majorare de 0,5%, parte dintr-un pachet total de 9,8% negociat pentru această perioadă, care nu a fost încă implementată, din cauza întârzierii adoptării Bugetului General de Stat (PGE).
În pofida valorii relativ modeste — aproximativ 11 euro lunar per angajat — absența acestei ajustări salariale a stârnit iritarea sindicatelor. Confederația Sindicală Independentă și de Funcționari Publici (CSIF) acuză guvernul că se ascunde în spatele lipsei unui buget și cere o „mobilizare sindicală majoră”. „Funcționarii publici nu ascultă. Se ascund în spatele lipsei de buget, dar noi considerăm asta o scuză”, a transmis CSIF care subliniază că majorările fuseseră deja aprobate prin decrete în 2020 și 2024 și nu ar trebui condiționate de calendarul bugetar.
Ministerul Funcției Publice insistă că întâlnirile cu reprezentanții sindicali sunt „în curs de desfășurare” și reiterează angajamentul ministrului Óscar López, exprimat în aprilie, potrivit căruia acordul va fi respectat, iar sumele restante vor fi plătite retroactiv. Cu toate acestea, oficialul a recunoscut că punerea în aplicare a acestui angajament depinde de existența unui cadru bugetar adecvat sau de o modificare legislativă a actualului buget, potrivit publicației spaniole 20Minutos.
Creșterile de salarii din Spania sunt amânate din nou. Sunt probleme cu bugetul țării
Contextul politic nu este însă favorabil: guvernul nu a reușit să adopte în Parlament nici măcar obiectivele de stabilitate bugetară, un pas esențial în procesul de redactare a proiectului de buget. Eforturile executive s-au concentrat recent pe creșterea cheltuielilor militare și pe implementarea decretului antitarifar, ceea ce a amânat inițiativele legate de sectorul public. Totodată, guvernul nu are încă sprijinul necesar pentru alte măsuri cheie, precum reducerea săptămânii de lucru de la 40 la 37,5 ore.
În acest climat tensionat, apelul CSIF la o mobilizare sindicală amplă nu pare să fi primit sprijinul UGT și CCOO, celelalte două mari confederații sindicale. Surse din interiorul acestora susțin că nu au primit nicio propunere formală din partea CSIF, în afara apelului public lansat de președintele Miguel Borra, săptămâna trecută. Demersul acestuia a fost primit cu rezerve din cauza modului de comunicare, deși liderii UGT și CCOO nu exclud posibilitatea unei acțiuni comune pe viitor.
Disensiuni și între sindicate
Pe lângă disputa privind tranșa restantă de 0,5%, lipsa unei propuneri de majorare salarială pentru 2025 sporește incertitudinea. Acordul în vigoare expiră la finalul anului 2024, iar negocierile pentru un nou cadru salarial sunt încă în stadii incipiente. În urmă cu o lună s-a discutat despre elaborarea unei platforme comune de revendicări din partea celor trei sindicate, dar până în prezent nu s-a concretizat nimic.
Fiecare organizație sindicală își conturează propriile cereri. În general, sindicatele solicită un acord multianual care să ia în calcul evoluția inflației, însă CSIF — care nu a semnat precedentul acord — insistă și pe compensarea pierderii puterii de cumpărare din ultimii ani, estimată la 20% din cauza reducerilor salariale operate în timpul guvernării Zapatero.
În același timp, CSIF își exprimă îngrijorarea că prioritățile guvernamentale actuale, precum sporirea bugetului apărării și măsurile antitarifare, ar putea duce la tăieri în alte sectoare, afectând direct angajații publici. „Ne-am săturat să fim dați drept exemplu și să nu ni se recunoască condițiile de muncă”, avertizează reprezentanții sindicatului, subliniind că sentimentul de abandon și frustrare este în creștere în rândul funcționarilor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
