Guvernul federal și‑a fixat un obiectiv ambițios: până în 2030 cel puțin 100.000 dintre acești seniori trebuie reintegrați în câmpul muncii, dublând practic ponderea forței de muncă vârstnice.
Numai că realitatea de pe teren arată cât de scump este, din punctul de vedere al angajatorilor, să păstreze „argintul viu” al economiei. Un mic antreprenor din Austria Superioară a calculat că, pentru un salariat de peste 50 de ani care încasează cu 1.000 € net în plus față de un coleg de 27 de ani, costul suplimentar pentru firmă ajunge la 100.000 € în cinci ani-adică aproximativ 5.000 lei pe lună și circa 500.000 lei pe întregul interval, la un curs mediu de 4,97 lei/€. Patronii repetă că diferențele salariale nu mai pot fi absorbite în actualul context inflaționist.
Cifrele care dor: femeile, cele mai afectate
Statistica oficială arată o prăpastie între bărbați și femei. În 2024, doar 22,8 % dintre femeile de 60‑64 de ani (76.000 din 340.000) ocupau un loc de muncă. La bărbați, procentul era dublu-45,6 % (aproximativ 150.000 din 330.000). Chiar și așa, ținta guvernului rămâne departe: pentru a atinge pragul de 100.000 de seniori suplimentar angajați, rata de ocupare ar trebui practic dublată în următorii cinci ani.
Sindicatele scot biciul: sistem bonus‑malus pe umerii firmelor
În fața acestor decalaje, Arbeiterkammer (AK) și ÖGB propun o măsură radicală: un mecanism bonus‑malus. Companiile cu minimum 20 de salariați ar primi anual o fișă de evaluare cu procentul de lucrători peste 60 de ani și ținta stabilită pe sector.
„Aceasta nu este o problemă generală a industriei, ci mai degrabă o atitudine diferită față de angajarea persoanelor în vârstă între diferiți angajatori”, avertizează sindicaliștii. Concret, firmele care ating cota‑țintă ar primi un bonus finanțat de stat; cele care rămân sub prag ar fi penalizate. AK și ÖGB spun că fondurile pentru prime ar proveni din penalități, dar patronatele se tem că nota se va întoarce oricum în costurile de operare.
Harta sectoarelor: construcțiile pierd, băncile câștigă
Radiografia pe domenii conturează un tablou fragmentat. În industriile „grele” de tipul construcțiilor, ponderea seniorilor este sensibil mai mică decât în sectorul bancar sau al asigurărilor. În comerțul cu amănuntul există 1.324 de companii cu peste 20 de angajați care nu au niciun lucrător peste 60 de ani, dar și 146 de firme din același sector unde seniorii reprezintă între 10 și 15 % din personal. În ospitalitate, 1.037 de antreprize nu angajează deloc persoane trecute de 60 de ani, în timp ce 71 de unități au depășit pragul de 10 %.
Nu lipsesc cazurile extreme: 150 de companii cu peste 100 de angajați nu au nicio persoană de peste 60 de ani pe statul de plată-o dovadă, spun sindicatele, că „vârsta devine un criteriu de excludere, nu de experiență”.
Politica se împotmolește în calcule electorale
În culise, executivul încearcă un echilibru delicat între necesitatea de a menține competitivitatea și presiunea socială de a proteja seniorii. Ministerul Economiei propune subvenții țintite, scutiri parțiale de contribuții și programe de recalificare. Însă partenerii de coaliție ezită să adopte măsuri care ar putea împovăra bugetul de stat în ajun de an electoral.
Între timp, organizațiile patronale reclamă că „munca vârstnică” este împiedicată de bariere fiscale și reglementări rigide ale pieței muncii. Dacă nu se reduce costul salarial, spun reprezentanții business‑ului, bonus‑malus‑ul nu va face decât să creeze birocrație și litigii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
