DRP lansează programul "susținerea educației în limba română în Ucraina - 2026". Sprijin financiar pentru elevi, studenți și profesori
17 Septembrie 2026
Cazul unei românce care a mers în Italia pentru a încheia o uniune civilă cu partenerul său britanic a ajuns în atenția Curții de Justiție a Uniunii Europene. Avocatul general al CJUE consideră că simpla deplasare într-un alt stat membru pentru încheierea unei uniuni civile nu este suficientă pentru ca partenerul din afara UE să dobândească un drept derivat de ședere.
Cazul analizat la nivel european pornește de la situația unei românce care a călătorit în Italia în 2024 pentru a încheia o uniune civilă cu partenerul său britanic. După înregistrarea uniunii, românca s-a întors în România la scurt timp, relatează ANSA.
Avocatul general al CJUE, Laila Medina, a prezentat concluziile în acest dosar și consideră că simpla exercitare a libertății de circulație de către un cetățean al Uniunii Europene nu este suficientă, în astfel de situații, pentru a genera un drept de ședere pentru partenerul său din afara UE.
Două condiții pentru dreptul de ședere
Potrivit avocatului general, în cazul unui cetățean UE care revine în propria țară după ce a locuit într-un alt stat membru, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții.
În primul rând, cetățeanul european trebuie să fi locuit efectiv în celălalt stat membru. În al doilea rând, viața de familie trebuie să se fi dezvoltat sau consolidat în perioada petrecută acolo.
În cazul româncei, aceste condiții nu ar fi fost îndeplinite. Ea nu a locuit efectiv în Italia, ci a călătorit acolo pentru a încheia uniunea civilă și s-a întors ulterior în România.
În plus, potrivit concluziilor prezentate de avocatul general, în Italia nu s-a dezvoltat sau consolidat o viață de familie comună. La momentul încheierii uniunii civile, românca locuia în România, în timp ce partenerul său britanic locuia în Australia.
O uniune civilă încheiată în alt stat UE nu este suficientă
Avocatul general consideră că încheierea unei uniuni civile reprezintă un act cu efecte juridice, însă nu poate fi echivalată automat cu stabilirea unei vieți de familie în statul membru în care aceasta a fost încheiată.
Astfel, simpla deplasare a unui cetățean european într-un alt stat membru pentru a încheia o uniune civilă nu ar fi suficientă, în circumstanțele analizate, pentru ca partenerul său din afara Uniunii Europene să primească un drept derivat de ședere la întoarcerea în țara de origine.
Concluziile avocatului general nu sunt obligatorii pentru Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Ele reprezintă însă o etapă importantă a procedurii și pot preceda decizia pe care instanța europeană o va pronunța în acest dosar.
