EXCLUSIV La Roma, un „sat românesc” îi învață pe copii să nu-și uite rădăcinile. Modelul care transformă comunitatea

La câțiva kilometri de centrul Romei, într-o comunitate în care mii de români și-au construit o viață departe de țară, limba română, tradițiile și sentimentul de apartenență sunt cultivate zi de zi într-un mod care depășește cu mult ideea unei școli de weekend. La Asociația Villaggio Romeno – Satul Românesc de la Roma, copiii învață să cânte, să picteze, să joace teatru, să descopere istoria și cultura românească, dar, mai ales, învață că rădăcinile lor reprezintă o resursă, nu o povară.

Într-o perioadă în care tot mai multe familii din diaspora se întreabă cum își pot ajuta copiii să nu piardă legătura cu România, proiectul „Identitate și tradiție: patrimoniul românesc transmis noilor generații – Copiii Romei, inima României”, finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, propune o soluție concretă: educație, cultură și incluziune reunite într-un singur program.

O provocare comună pentru românii din diaspora

Pentru copiii născuți în Italia, România este adesea locul vacanțelor, al bunicilor sau al poveștilor spuse acasă. Pe măsură ce cresc, limba italiană devine dominantă, iar contactul cu cultura românească riscă să se reducă treptat.

Pornind de la această realitate, Asociația Villaggio Romeno și-a construit activitatea în jurul unui obiectiv clar: păstrarea identității culturale și lingvistice a noilor generații de români, fără a le cere să aleagă între cele două lumi din care fac parte. În același timp, proiectul acordă o atenție specială copiilor cu cerințe educaționale speciale, oferindu-le sprijin psihopedagogic și activități adaptate nevoilor lor.

Această componentă dedicată incluziunii reprezintă una dintre noutățile proiectului, prin integrarea activă a copiilor cu autism, ADHD sau alte dificultăți de învățare în toate activitățile desfășurate de asociație.

Muzica, teatrul și jocul devin instrumente de educație

Programul nu seamănă cu o sală de clasă tradițională. Copiii participă la ateliere de muzică, pictură și teatru, excursii culturale și activități recreative, toate desfășurate în limba română.

Psihologul și psihopedagogul Ciprian Istrate spune că metodele folosite sunt construite în jurul jocului și al emoțiilor.

“O experiență extraordinar de plăcută, copiii au diferite vârste, de la preșcolari la 16 ani. O parte din ei sunt copii cu nevoi speciale, o parte au forme de autism sau ADHD. Copiii care au nevoi speciale sau un handicap sunt copii speciali, unii sunt adevărate genii. 

Ce facem în cadrul proiectului? Copiii fac activități împreună, de la teatru la laboratoare de muzică, pictură. 

Noi am privilegiat o formă de terapie prin muzică, folosind în special melodii din folclorul nostru. Folosim exerciții de atenție, ritm, ascultare activă, lucru în echipă. Descoperim că fiecare melodie este asociată unei anumite stări emoționale, că muzica nu are frontiere. Este o formă excelentă de comunicare, mai ales că suntem în mijlocul unor copii care se exprimă în majoritatea timpului în altă limbă și înțeleg, din constatările noastre, cam 75% din română, pe care o vorbesc mai ales acasă, cu părinții.  

Deja după o zi de lucrat împreună, am putut constata entuziasmul lor și dorința de a participa la activitățile propuse, mai ales la jocuri pe care le cunoaștem de mici, cum ar fi spre exemplu, telefonul fără fir. Am propus și exerciții de gimnastică, pornind de la experiența mea în arte marțiale”. 

El atrage atenția că mulți dintre copiii românilor din Italia folosesc limba română aproape exclusiv în familie, motiv pentru care astfel de activități devin esențiale pentru consolidarea vocabularului și pentru dezvoltarea încrederii în exprimare.

„Proiectul prevede și o interacțiune cu părinții, precum și continuare a activităților și online. Colaborarea cu părinții este fundamentală, pentru că le putem da unele idei și exerciții utile de făcut cu copiii lor și acasă. Și nu vorbesc de copiii cu nevoi speciale, care, din câte am văzut, au atenția și grijă sporită din partea părinților lor. Ci senzația mea a fost că sunt copii care nu întotdeauna au atenția cuvenită din partea părinților. Uneori ei sunt prea prinși de muncă și treburile zilnice și nu au timp să discute, să asculte pe copii. 

La ce semnale trebuie să fie atenți părinții, pentru a-și da seama cât mai devreme că e nevoie de un control medical? “Să fim atenți, chiar dacă sunt abia bebeluși, mai ales dacă micuții tind să stea în lumea lor, comunică mai puțin, au reacții diferite față de cei de o vârstă cu ei, nu răspund la stimuli sau întrebări sau învață să vorbească mai târziu. Atunci trebuie să vorbim mai întâi cu medicul pediatru, care va face eventual trimitere la un neurolog etc”.

Ciprian Istrate mai spune că generația născută în diaspora poate avea un sentiment de ruptură. 

„De asemenea, e foarte important să fim un model bun pentru copiii, pentru că ei pun în practică și imită ceea ce văd în casă, la părinți. 

Copiii născuți în diaspora pot simți la un moment dat un sentiment de ruptură, văd două culturi diferite, una e cea în care au crescut, a doua cea pe care o văd prin părinții lor. Noi spunem că ochii care nu se văd, se uită. Dacă nu au părinți, bunici, la care să meargă, pot pierde contactul cu cultura părinților. E un lucru care se întâmplă natural, nu sunt în măsură să judec. Dacă vrem ca să rămână în contact cu limba română, cu România, inițiative ca aceasta cu siguranță trebuie încurajate. 

Ceea ce am constatat este că toți copiii vin cu bucurie, dacă nu s-ar simți bine, nu ar dori să participe și să revină”, spune Ciprian Istrate.

Incluziunea nu rămâne doar un principiu

Una dintre cele mai puternice componente ale proiectului este integrarea copiilor cu nevoi speciale în activitățile de grup.

Alexandra Popa, educator Comunicare Augmentativă și Alternativă (CAA), adaptează comunicarea pentru fiecare copil, de la gesturi și imagini până la utilizarea tabletelor și a tehnologiei digitale.

„În cadrul proiectului, folosim Comunicarea Augmentativă și Alternativă (CAA). E vorba de de totalitatea metodelor, instrumentelor și strategiilor folosite pentru a sprijini sau înlocui vorbirea și scrisul la persoanele cu deficiențe severe de limbaj.  „Augmentativă” înseamnă completarea limbajului existent, iar „alternativă” implică înlocuirea totală a acestuia prin gesturi, imagini sau dispozitive electronice. 

Împreună cu doi din copii, am folosit metode diferite de comunicare, de la cele fără tehnologie (neasistate): gesturi naturale, expresii faciale și limbaj mimico-gestual, apoi cele așa numite cu tehnologie redusă (Low-Tech), cu ajutorul materialelor fizice precum planșe de comunicare, agende vizuale sau sisteme pe bază de imagini și simboluri. Dar am aplicat cu succes și comunicare prin tehnologie avansată (High-Tech): cu ajutorul unei tablete, am încurajat redactarea în scris de mesaje. 

Am avut rezultate care ne-au bucurat foarte mult, am reușit să-i integrăm în grup, respectând nevoile lor și comunicând și celorlalți cea mai bună cale de comunicare, facilitând astfel incluziunea”, spune Alexandra Popa. 

Lecții despre România, chiar în inima Romei

Educația nu se desfășoară doar în spațiile asociației.

Copiii vizitează muzee, expoziții și instituții culturale din capitala Italiei, iar fiecare excursie este transformată într-o lecție despre patrimoniul românesc și european.

La Palazzo Altemps, participanții au descoperit expoziția artistului român Mircea Cantor, au discutat despre războaiele daco-romane, despre Badea Cârțan și chiar despre semnificația cuvântului „dor”, într-un dialog care a legat trecutul de experiența propriilor familii.

O altă vizită, la Muzeul Mercati di Traiano, a adus o recunoaștere neașteptată. Desenele și mesajele copiilor au fost expuse chiar la intrarea în muzeu, în cadrul expoziției dedicate lui Constantin Brâncuși.

Unul dintre mesajele scrise de un copil – „Speră la infinit!” – a fost remarcat și apreciat public de reprezentanții muzeului, care au felicitat Asociația Villaggio Romeno pentru implicarea comunității românești.

„Cel mai frumos moment este când câștigi încrederea unui copil”

Pentru Luciana Ludușan, președinta Asociației Villaggio Romeno, succesul proiectului nu se măsoară în numărul activităților organizate, ci în transformările pe care le vede în copii.

“Ne-am dorit mult să introducem în proiect o componentă dedicată copiilor speciali. În activitatea noastră, am avut părinți care și-ar fi dorit să aducă copiii la noi, dar era nevoie de persoane specializate care să ne ajute. Am avut mari satisfacții odată cu implementarea proiectului. Cele mai fericite momente este atunci când reușești să stabilești o relație de încredere cu ei. Nu am să uit când una din fetele cu care lucrăm, la sfârșitul unei excursii la Roma, într-un muzeu cu sculpturi antice, a exclamat: “Ce zi frumoasă!”, spune aceasta.

În spatele fiecărei activități există însă și o colaborare permanentă cu părinții, considerați parteneri esențiali în procesul de dezvoltare a copiilor. Echipa proiectului organizează sesiuni dedicate familiilor și oferă recomandări care pot fi aplicate și acasă, astfel încât efectele activităților să continue dincolo de programul zilnic.

Schimbarea se vede în copiii care pleacă acasă vorbind românește

Poate cea mai convingătoare evaluare a proiectului vine chiar din partea părinților.

O mamă povestește că, la finalul fiecărei zile, copiii nu vor să plece acasă, iar atmosfera creată la Villaggio Romeno le amintește de copilăria trăită în România.

“Este incredibil de plăcut să știi că există Satul Românesc de la Roma care poate aduce un colț de rai! Nouă ca părinți ne este dor de tot ceea ce am trăit în copilărie doamna Luciana este ca un alt părinte printre ei și încerca să-i asculte pe fiecare în parte și să-i îndrume cat mai bine posibil. De fiecare dată când mergem să-i luăm pleacă cu părere de rău, unii se ascund că nu vor să se mai întoarcă acasă, unii pleacă cu lacrimi în ochi.

Cât despre tot ceea ce învață cultura, limba română, tradiții și tot ceea ce noi ca părinți nu avem timp sau poate de multe ori nu reușim să le transmitem!”

O mamă italiancă spune că și-a înscris fiica, al cărei tată este român, pentru ca aceasta să descopere limba și cultura română.

“Am dorit să-i dăruiesc Cristinei o vară diferită, mi-am dorit să învețe puțin limba română. Am rămas impresionată de tot ce ne-a fost oferit, de la primirea dimineață cu zâmbetul pe buze, până la jocuri, crearea de obiecte tradiționale, muzică, seara de camping sub stele. Avem amintirea unor zile minunate și fetița a început să învețe româna!”

Un alt părinte descrie schimbările observate după doar câteva săptămâni: mai multă încredere, noi prietenii și o legătură mai puternică cu identitatea românească.

“De la mamă a 3 copii născuți și crescuți în diaspora. Uneori, cele mai frumoase daruri nu sunt lucrurile pe care le putem oferi copiilor noștri, ci oamenii care îi inspiră și locurile în care se simt văzuți, apreciați și încurajați. Am văzut cum, zi după zi, participând la acest proiect, copiii noștri au devenit mai încrezători, mai curioși și mai mândri de rădăcinile lor românești. Se întorc acasă cu zâmbetul pe buze, cu povești, cântece, prietenii și amintiri pe care le vor purta mult timp în suflet.

Pentru noi, ca familie din diaspora, faptul că există un loc unde copiii pot învăța limba română, tradițiile și valorile noastre într-o atmosferă atât de caldă și plină de iubire este de neprețuit. Ați reușit să transformați fiecare zi într-o experiență care a contribuit la creșterea lor, nu doar ca elevi, ci și ca om.

Recunoștința noastră este greu de exprimat în cuvinte. Vă mulțumim pentru răbdare, profesionalism, dedicare și pentru dragostea cu care ați îndrumat fiecare copil. Lăsați urme frumoase în sufletele lor și oferiți părinților liniștea că identitatea și limba română pot fi păstrate vii, chiar și departe de casă.

Vă dorim să continuați această misiune minunată și să ajungeți la cât mai mulți copii. Din suflet, vă mulțumim! Se spune ca sa poți crește un copil îți trebuie un sat întreg, noi am fost norocoși ca am găsit satul românesc la Roma!”

O altă mămică spune că fetița sa a legat noi prietenii și a devenit mai încrezătoare să vorbească limba română.

“Prin acest proiect fetița noastră  de 10 ani și jumătate s-a adaptat minunat la proiectul din această vară, a legat prietenii noi și a devenit mai încrezătoare să vorbească românește.

Ce i-a plăcut cel mai mult au fost atelierele de tradiții, jocurile în echipă, bălăceala în piscină și excursiile la muzeele din Roma.”

Un model care poate inspira și alte comunități românești

Experiența Asociației Villaggio Romeno arată că păstrarea identității culturale nu depinde exclusiv de familie, ci și de existența unor comunități capabile să creeze spații în care copiii să se simtă în siguranță, acceptați și conectați la propriile rădăcini.

Într-o diasporă în care provocările integrării sunt diferite de la o generație la alta, astfel de inițiative demonstrează că educația, cultura și incluziunea pot merge împreună. Iar atunci când sunt susținute prin proiecte bine construite și prin implicarea comunității, ele devin mai mult decât simple activități de vacanță: devin investiții în generația care va defini, peste ani, relația dintre România și românii săi din afara granițelor.