EXCLUSIV Experiența românilor din străinătate, văzută ca resursă pentru România: publicul cere transfer de bune practici și dialog

Comunitățile din diaspora joacă un rol tot mai important în relația cu țara de origine, nu doar prin sprijinul financiar trimis acasă, ci și prin ideile, experiențele și modelele de organizare pe care le pot aduce în spațiul public românesc. În acest context, percepțiile publicului despre contribuția românilor din străinătate devin relevante pentru felul în care România își poate valorifica mai bine resursele umane aflate dincolo de granițe.

În acest context, pe site-ul StiriDiaspora.ro a fost adresată o serie de întrebări legate de percepția față de inputul pozitiv pe care îl pot aduce românii plecați în străinătate pentru societatea românească în general. De precizat că rezultatele nu sunt ale unui sondaj de opinie în sens sociologic, ci mai degrabă reprezintă tendințe de percepție. Au răspuns toți cititorii interesați de temă, atât români din diaspora, cât și români din țară.

Diaspora, percepută ca motor de schimbare

În termeni teoretici, diaspora poate funcționa ca motor de schimbare deoarece se află la intersecția dintre două spații sociale: țara de origine și societățile în care membrii săi trăiesc sau lucrează. Prin această poziție, românii din străinătate pot compara instituții, reguli, servicii publice și modele de participare civică, transformând experiența personală într-o formă de cunoaștere practică. Schimbarea nu apare doar prin resurse materiale, ci și prin circulația ideilor, a normelor și a așteptărilor față de stat, comunitate și administrație.

Întrebați dacă diaspora poate contribui la schimbarea în bine a României, 71% dintre cititori au spus că da.

Modelele administrative din străinătate inspiră așteptări mai mari

Percepția este și mai puternică atunci când respondenții compară sistemele de guvernare din străinătate cu cele din România: 78% cred că sistemele administrative din afară sunt mai eficiente. Procentul sugerează nu doar admirație pentru modelele externe, ci și o nemulțumire acumulată față de modul în care funcționează instituțiile publice românești.

Experiența diasporei rămâne insuficient valorificată

Un alt rezultat important vine din întrebarea privind valorificarea experienței diasporei de către România: doar 18% consideră că statul român o valorifică suficient, în timp ce 82% spun că nu. Această disproporție transmite un mesaj puternic: publicul participant vede un potențial existent, dar insuficient folosit. Cu alte cuvinte, diaspora este percepută ca resursă, însă nu ca resursă integrată în politici publice coerente.

Consultarea diasporei, cerută de majoritatea respondenților

În același sens, 72% dintre respondenți consideră că statul român ar trebui să consulte mai mult diaspora pentru îmbunătățirea practicilor administrative, în timp ce 28% cred că nu este necesar. Consultarea poate însemna platforme digitale, grupuri de lucru tematice, mecanisme de feedback pentru servicii consulare și administrative, dar și implicarea românilor reveniți în țară în discuții despre simplificarea procedurilor publice.

Remitențele sociale: idei, norme și practici aduse acasă

Din perspectiva literaturii despre migrație, această deschidere poate fi explicată prin conceptul de „remitențe sociale”, asociat cu ideea că migranții nu trimit acasă doar bani, ci și norme, practici, așteptări civice, modele de organizare și forme de capital social. Organizația Internațională pentru Migrație subliniază că remitențele și investițiile diasporei pot sprijini educația, sănătatea, antreprenoriatul și dezvoltarea comunităților de origine, iar Migration Policy Institute arată că diaspora poate contribui prin investiții, transfer de competențe, filantropie, turism și capital uman.

Ce bune practici ar putea prelua România

În administrația publică, bunele practici care ar putea fi importate prin experiența diasporei includ digitalizarea serviciilor, răspunsuri administrative mai rapide, formulare simplificate, ghișee unice, comunicare clară cu cetățenii, proceduri previzibile și o cultură instituțională orientată spre soluții. În multe țări în care românii au locuit sau au lucrat, relația cu statul este mai standardizată, mai digitală și mai puțin dependentă de contactul informal cu funcționarul. Această experiență poate genera așteptări noi față de administrația românească.

Răspunsurile legate de autonomia cetățenilor și de deschiderea instituțiilor completează această imagine. Faptul că 80% dintre participanți spun că s-ar descurca singuri în accesarea informațiilor publice arată o capacitate de adaptare, dar și o posibilă neîncredere în sprijinul oferit de instituții. În același timp, procentul de 81% al celor care nu cred că autoritățile sunt deschise către idei noi indică o barieră majoră în transformarea experienței diasporei în politici publice concrete.

Proiectul „Diaspora creativă – gânduri pentru ACASĂ”, în cadrul căruia a fost realizat și acest sondaj de opinie, pornește tocmai de la ideea că românii din afara granițelor ori cei întorși în țară au acumulat experiențe civice și profesionale care pot fi transformate în idei utile pentru comunitățile de origine. Rolul diasporei nu se limitează la sprijin financiar. Ea poate influența pozitiv comunitățile din care provine prin modele de participare civică, respect pentru reguli, voluntariat, asociere profesională, comunicare instituțională, educație administrativă și exigență față de calitatea serviciilor publice.

În pofida acestei prudențe, răspunsurile arată disponibilitate pentru instrumente moderne: 59% susțin platformele online de dialog cu statul român, iar 61% vor ca instituțiile din țară să preia modele de guvernare din afară. Astfel, toate cele opt răspunsuri converg către aceeași concluzie: diaspora este privită ca o resursă de experiență, iar administrația românească este așteptată să devină mai deschisă, mai digitală și mai orientată spre cetățean.

Un stat mai receptiv, prin dialog cu diaspora

Rezultatele arată, în final, o cerere de modernizare prin dialog. Publicul participant nu respinge statul, ci pare să ceară un stat mai receptiv, mai simplu și mai dispus să învețe inclusiv de la cetățenii săi care au cunoscut alte sisteme administrative. În această privință, diaspora poate deveni nu doar o comunitate aflată la distanță, ci un laborator viu de comparație și inspirație pentru România.