Situație alarmantă pentru pensionarii din Germania: chiriile mari îi fac să trăiască cu doar 350 de euro pe lună
06 Octombrie 2026
Muncitorii străini din Italia se confruntă cu o problemă care nu mai ține doar de găsirea unui loc de muncă: accesul la o locuință. Chiriile ridicate, oferta limitată și cerințele proprietarilor îi determină pe tot mai mulți imigranți să se mute în zone periferice sau să accepte condiții de locuire dificile. Situația este vizibilă și la Treviso, unde comunitatea românească este cea mai numeroasă dintre comunitățile străine.
Pentru numeroși străini care muncesc legal în Italia, găsirea unei locuințe a devenit una dintre cele mai mari probleme după sosirea în țară. Un contract de muncă și un permis de ședere nu sunt suficiente în toate cazurile pentru închirierea unei locuințe, într-o perioadă în care proprietățile disponibile sunt puține, iar prețurile au crescut în multe orașe.
Fenomenul este resimțit în special în zonele în care există o cerere mare de forță de muncă. Muncitorii străini ajung să concureze pentru aceleași locuințe cu populația locală, iar cei cu venituri mai mici sunt împinși către cartierele periferice, către localitățile din jurul marilor orașe sau către locuințe împărțite cu alte persoane.
Problema nu îi vizează doar pe cei aflați în situații administrative precare. Sunt și persoane care au documente în regulă, un loc de muncă și venituri constante, dar care nu reușesc să găsească o chirie pe care să și-o permită.
Muncitorii străini, esențiali pentru economia Italiei, dar în dificultate când vine vorba despre locuințe
Italia se bazează în numeroase sectoare pe forța de muncă venită din străinătate. Industria, construcțiile, agricultura, logistica, serviciile, îngrijirea persoanelor vârstnice și activitățile din domeniul hotelier sunt printre domeniile în care angajații străini au o prezență importantă.
Pentru acești oameni, însă, problema locuirii poate deveni un obstacol major în procesul de integrare. Distanța dintre locul de muncă și locuință crește atunci când chiriile din oraș sunt prea mari, iar naveta devine parte din rutina zilnică. În unele cazuri, mai multe persoane ajung să împartă aceeași locuință pentru a reduce costurile. În situațiile cele mai dificile, oamenii ajung să accepte spații improprii sau soluții temporare.
Un exemplu al acestei crize vine din Treviso, în regiunea Veneto. Potrivit unui raport al administrației locale, orașul are în prezent 12.946 de rezidenți străini cu statut legal, cu peste 17% mai mulți decât în urmă cu zece ani. Creșterea populației străine nu este însoțită însă de o ofertă suficientă de locuințe accesibile.
Harta distribuției populației străine din Treviso arată o schimbare clară. În timp ce unele zone centrale pierd rezidenți străini, cartierele periferice au înregistrat creșteri importante.
În Sant'Antonino, San Zeno și San Lazzaro, numărul rezidenților străini a crescut în ultimul deceniu, în unele cazuri cu aproape 50%. În schimb, în zona Fra' Giocondo și dincolo de cartierul Cagnan, numărul rezidenților străini a scăzut. Potrivit datelor citate de publicația italiană La Piazza, aceste zone au astăzi cu 382 de rezidenți străini mai puțini decât în urmă cu zece ani.
Românii sunt cea mai numeroasă comunitate străină din Treviso
Pentru comunitatea românească, situația este cu atât mai importantă cu cât românii reprezintă cea mai numeroasă comunitate străină din Treviso.
Datele citate de La Piazza indică 1.646 de cetățeni români în oraș, conform presei italiene. Românii sunt urmați de comunitățile provenite din Kosovo, Bangladesh și China.
Prezența românilor în Treviso este legată în mare parte de piața muncii, iar mulți dintre cei stabiliți în oraș lucrează și locuiesc aici de mai mulți ani. Tocmai de aceea, problema locuințelor nu mai este doar una legată de sosirea în Italia, ci și de posibilitatea de a duce o viață stabilă pe termen lung.
Unul dintre paradoxurile scoase în evidență de situația de la Treviso este că inclusiv persoanele care au un loc de muncă și documente legale pot rămâne fără o soluție locativă.Cazul este ilustrat de situația din parcările Appiani și Dal Negro, unde unele persoane au ajuns să folosească spațiile respective drept adăposturi improvizate, deși se află legal în Italia.
Problema apare și în raport cu sistemul de primire. În timp ce aproximativ 500 de solicitanți de azil sunt găzduiți la cazarma Serena, persoanele care ies din sistemul de primire trebuie să găsească singure o locuință și să se descurce pe piața privată. Astfel, pentru un muncitor străin, obținerea unui contract de muncă și a unui permis de ședere poate fi doar prima etapă. Găsirea unei locuințe accesibile rămâne o provocare separată.
Pentru cei aproape 13.000 de rezidenți străini din Treviso, între care și cea mai numeroasă comunitate românească din oraș, problema nu mai este doar unde pot munci, ci și unde își pot permite să locuiască.
