Dezbaterea a adus în prim-plan provocările cu care se confruntă copiii românilor din diaspora în păstrarea identității lingvistice. În lipsa unor repere educaționale clare, cursurile de Limbă, Cultură și Civilizație Românească (LCCR), școlile de duminică și activitățile comunităților joacă un rol crucial. Totuși, multe dintre aceste inițiative nu sunt suficient promovate, iar numeroase familii nu știu de existența lor sau nu conștientizează impactul asupra formării copiilor.
Lipsa unei legi a limbii române, principală vulnerabilitate
„România nu are o lege a limbii române”, a afirmat acesta, subliniind că, potrivit Constituției, limba română are statut de limbă oficială, dar nu și de „limbă de stat”, ceea ce îi diminuează gradul de protecție.
„Trebuie să analizăm puțin peisajul legislativ din România și să înțelegem dacă limba română are un rol, un statut și funcții adecvate unei limbi de stat. Ceea ce observăm este că, potrivit articolului 13 din Constituția României, în România, limba oficială este limba română. Deci, România are doar o limbă oficială. Iar potrivit unei clasificări internaționale și definițiilor unei agenții a Organizației Națiunilor Unite, anume UNESCO, există o diferență conceptuală netă între o limbă de stat și o limbă oficială.
Aruncând o privire în jurul nostru, pentru a vedea cum se raportează alte state și națiuni la propriile limbi naționale, ce statut, rol și funcții oficiale le conferă prin legislație și ce grad de protecție le acordă în practică, vom observa că România face notă distinctă. De exemplu, Ucraina, Ungaria, Republica Moldova, Serbia, au limbi de stat. Singurul nostru vecin care nu are o limba de stat este Bulgaria”, declară acesta.
Diferența dintre „limbă oficială” și „limbă de stat”
Vlad Cubreacov a subliniat că, potrivit Constituției, limba română are statut de limbă oficială, dar nu de limbă de stat, ceea ce diminuează gradul de protecție.
„Părerea mea este că în România, limba română nu este suficient de protejată în toate formele ei. Nu vorbim despre limba română completă. Chiar dacă spuneam că în Republica Moldova ea este limba de stat, deci mai mult decât oficială, ea este limba oficială, de exemplu, în provincia autonomă Voivodina, din Serbia. Ea este limba oficială a Uniunii Europene, una din cele 24 de limbi oficiale. De asemenea, are un statut special de limba liturgică, una din 5 la Sfântul Munte Athos. Ea a fost altădată limba oficială a Comisiei Internaționale a Dunării. A fost și limba oficială a Uniunii Latine, care iată și-a suspendat activitatea. Dar în prezent, în România, din păcate, din cauza faptului că limba națională, limba română, nu are statut de limba de stat, ci doar de limba oficială, nu avem o lege în materie. Toate statele vecine, cu excepția Bulgariei, au legi organice în această materie”, punctează Vlad Cubreacov.
El a avertizat că, în lipsa unor măsuri legislative, limba română riscă să piardă teren, mai ales în contextul migrației economice tot mai intense, care poate transforma România într-o națiune „preponderent diasporeană”.
„Conceptul de limba oficială se referă mai degrabă la funcționalitatea unei limbi, pe când conceptul de limba de stat se referă la obligativitatea acestei limbi pentru toți cetățenii, pentru toate instituțiile și la gradul de protecție pe care un stat sau altul îl acordă respectivei limbi de stat. Aceste lucruri trebuie precizate, pentru că, într-adevăr, în actualele condiții ale migrației economice, în special tot mai intense, națiunea română riscă să ajungă una preponderent diasporeană, ceea ce nu s-a mai întâmplat în istoria noastră multiseculară. De aceea trebuie să vedem ce instrumente juridice putem utiliza pentru a proteja limba română în afară, pentru a asigura buna ei cunoaștere și stăpânire și utilizarea ca limbă vie a comunităților de români și să nu lăsăm aceste obligații doar la latitudinea familiilor și a comunităților”, explică acesta.
Biserica, sprijin constant pentru identitatea lingvistică
Un alt punct esențial ridicat de Vlad Cubreacov a fost rolul Bisericii Ortodoxe Române în păstrarea limbii.
„A vorbit părintele Gabor Codrea din Italia, de la Verona, despre rolul pe care biserica îl are și aici, trebuie să recunoaștem, patriarhia română joacă un rol esențial. Este, practic, singura instituție națională autonomă în raport cu statul, care s-a achitat exemplar de obligațiile care îi revin pe plan identitar. Sunt patru mitropolii românești externe în lume, practic pe toate continentele, avem 14 episcopii românești externe și peste 1700 de parohii și mănăstiri, adică comunități, forme asociative românești, în care limba română este vie, funcționează, pulsează și, în felul acesta, românii de toate vârstele, pentru că biserica se adresează tuturor categoriilor, utilizează, în continuare, limba română.
Când ne referim la limba română, ca una dintre limbile oficiale și de stat din această parte a Europei, trebuie să încercăm să definim ce este limba română sub aspect juridic sau, cel puțin, în interpretarea pe care legiuitorul român i-a dat-o de-a lungul timpului. Vedem că legislația actuală, mai ales în ceea ce privește Institutul Limbii Române și funcția pe care, extraordinar de importantă, pe care acesta o are de îndeplinit peste hotare, vizează doar forma literară a limbii noastre. Deci nu este vorba în legislația română despre limba română completă în toate formele ei”, mai dezvăluie Vlad Cubreacov.
Limba română, incomplet protejată
Acesta a atras atenția că legislația actuală din România vizează în special forma literară a limbii, ignorând alte dimensiuni esențiale, precum limbajul mimico-gestual:
„Puțină lume cunoaște că cele peste zece mii de persoane din Republica Moldova utilizatoare ale limbajului mimico-gestual, deci persoane surde și hipoacuzice, folosesc o altă limbă decât persoanele surde și hipoacuzice din România. Deci sunt etnici români care nu vorbesc limba în forma ei literară cu care ne-am obișnuit, recurg la sistemul semnelor care este protejat și în România și în Republica Moldova, dar ei aparțin unor familii mimico-gestuale sau lingvistice mimico-gestuale diverse.
În România vorbim de apartenența la familia franceză, pe când în Republica Moldova și în Ucraina, pentru că și acolo avem o comunitate românească importantă, ne referim la familia linguistică mimico-gestuală rusă. Deci, o persoană hipoacuzică din România și din Republica Moldova sau Ucraina nu se pot înțelege între ei. Ce face statul român și legiuitorul nostru pentru a unifica limba română mimico-gestuală? Este o întrebare legitimă care se ridică în fața noastră”.
VIDEO
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
