Un zidar cu experiență din Spania trage un semnal de alarmă privind situația dificilă în care se află sectorul construcțiilor, unde salariile au scăzut drastic, iar lipsa de reînnoire generațională pune în pericol viitorul meseriei. Pascual, intervievat de influencerul Adrián G. Martin, descrie fără ocolişuri cum s-a schimbat această profesie: „Înainte câștigai 3.000 sau 4.000 de euro, acum muncești din greu pentru 1.200 de euro”.
Ani la rând, construcțiile au fost motorul economic pentru mii de familii din Spania, dar realitatea prezentă este diferită. Pe lângă deficitul de locuințe, piața se confruntă cu lipsa tot mai acută a muncitorilor calificați, o consecință a salariilor mici și a dezinteresului noilor generații.
Pascual, maistru în construcții și fiu de zidar, nu ezită să vorbească despre condițiile actuale. În timp ce se află pe șantier, alături de echipa sa, explică greutățile zilnice: „Ți-e frig, ți-e cald, ești epuizat. În unele zile trebuie să ridicăm 50 până la 100 de saci, fiecare cântărind 25 de kilograme. Înainte cântăreau 50, dar regulamentul i-a redus, pentru că erau imposibil de cărat pentru spate”. Oboseala acumulată este vizibilă: „Stai aplecat toată ziua, ridicând greutăți, iar acasă cel mai mult te dor genunchii și spatele”, spune el citat de publicația Noticias Trabajo.
Un zidar începător câștigă astăzi 1.200 de euro în Spania
Veniturile sunt departe de a reflecta efortul depus. Dacă înainte de criză un zidar putea obține lunar 3.000–4.000 de euro, acum majoritatea se mulțumesc cu 1.200. „Un ofițer de primă clasă abia atinge 1.500–1.600 de euro, iar un maistru poate primi cel mult 1.800. Un mecanic cere 34–40 de euro pe oră, dar un zidar abia trece de 20, deși riscurile sunt mult mai mari”, punctează Pascual.
Și riscurile sunt reale. „Schele, compresoare, brațe radiale… accidentele pot apărea oricând. Este o meserie periculoasă. Dacă nu știi ce faci, îți pui viața în pericol”, avertizează el, amintind totodată că „înainte toți tencuitorii și zidarii rămâneau cu spatele distrus”, chiar dacă, între timp, măsurile de siguranță s-au îmbunătățit.
Cea mai gravă problemă, subliniază zidarul, este lipsa tinerilor interesați să preia meseria. „Nu mai există spanioli care să vrea să lucreze în construcții. Majoritatea preferă alte slujbe, la fel de bine plătite sau mai ușoare. Pe șantier vin mai ales imigranți, pentru că localnicii refuză”, spune Pascual.
Motivația lipsei de interes vine și din schimbarea mentalității. „Pe vremuri, lucrai aproape gratis doar ca să înveți meseria. Acum, tinerii vor să fie plătiți ca niște calfe, dar nu știu nici să pună o cărămidă. Angajatorii ezită să investească într-un muncitor neexperimentat, iar fără sprijin pentru formare, meseria riscă să dispară”, avertizează el.
Cu un salariu normal, un tânăr nu are nici o șansă să cumpere o casă în Spania
Problemele din construcții se reflectă direct și în prețul locuințelor. Pascual explică: „Numai terenul costă 200.000 de euro. O casă ca aceasta ajunge între 400.000 și 500.000. Cu un salariu normal, un tânăr nu are nicio șansă. Materialele s-au scumpit enorm. O țiglă costa 49 de cenți, acum e peste un euro. Cimentul, fierul – toate s-au dublat. Și nu mai scad niciodată”.
În ciuda greutăților, Pascual își păstrează pasiunea pentru meserie: „Îmi place ceea ce fac, îmi place să văd rezultatul final și să știu că va rămâne acolo mulți ani. Dar suntem subapreciați. Fără zidari, nimeni nu ar avea o casă”. Totuși, concluzia sa este amară: „Dacă munca nu este valorizată și tinerii nu sunt încurajați să învețe, construcțiile din Spania riscă să rămână fără forță de muncă calificată”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
