Întrebată de jurnalistul Florin Răvdan cum a reușit să ajungă la Conservator, pornind dintr-o familie de romi căldărari, artista a răspuns simplu: „Mă iubește Dumnezeu. M-am născut într-o familie de romi căldărari tradiționali. Sunt de etnie romă, 100%.”
Stănescu a subliniat că identitatea ei este vizibilă atât prin modul în care părinții săi poartă costumul tradițional, cât și prin faptul că în familie se vorbește exclusiv limba romani. „La noi în casă se vorbește doar limba noastră nativă. Chiar nu știu cum am reușit să merg pe acest drum, pentru că, dacă fac o retrospectivă, eu doar m-am jucat cu muzica.”
Sprijinul părinților și barierele comunității
Artista a explicat că sprijinul părinților a fost decisiv în formarea ei. „Părinții mei au fost încântați: dacă îi place și se descurcă bine și este lăudată de profesori, hai să o lăsăm să-și continue studiile.”
Totuși, în comunitatea romilor căldărari tradițiile sunt stricte, în special pentru fete, spune soprana: „Băieții au mai multă libertate decât fetele. Ei au mai multă voie să facă școală și să-și continue studiile. Fetele, în general, trebuie să se mărite, să-și facă familia, să rămână dedicate bărbatului. Dacă nu am avea tradițiile și obiceiurile acestea, unde ar mai fi identitatea culturii rome?”
Carieră și tradiție, două drumuri complementare
Isabela Stănescu susține că tradiția nu trebuie privită ca un obstacol: „Ca fată, dacă ai visuri, ambiții și îți dorești să faci ceva cu viața ta, poți să o faci și să respecți în același timp tradițiile și obiceiurile. Multă lume spune că ele sunt niște piedici. Eu nu sunt de acord.”
Pentru ea, secretul a fost să găsească un echilibru: „Poți să rămâi fidel identității rome și, în același timp, să ai o carieră, să faci ceea ce-ți aduce fericire și împlinire. Eu fac muzică clasică nu ca să demonstrez ceva, ci pentru că îmi place. Este munca mea, dar și darul pe care îl am de la Dumnezeu și de la profesorii mei.”
Artista și-a amintit cu emoție de primele ei recitaluri: „De la primul recital, la care părinții mei au lăcrimat când m-au văzut cântând la șapte ani, până la ultimele concerte cu orchestra, ei au fost la fel de emoționați ca atunci. Am avut noroc de părinți suportivi.”
VIDEO
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
