„În ceea ce privește utilizarea termenului țigan, membrii societății noastre nu cred că sunt conștienți de faptul că este un cuvânt care trimite la cel puțin două traume istorice: pe de o parte la sclavie, pe de altă parte la Holocaust”, a precizat sociologul. Potrivit acestuia, în perioada sclaviei, termenul „țigan” era sinonim cu „rob” și apărea în documentele de vânzare-cumpărare ale romilor. „Documentele spun foarte clar: am vândut un țigan unei alte persoane”, a explicat Furtună.
Moment esențial: dezrobirea romilor
Un alt moment esențial a fost dezrobirea romilor din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ultima lege fiind adoptată în 1856. Sociologul a arătat că această reformă a reprezentat nu doar o eliberare pentru zeci de mii de oameni, ci și un pas decisiv prin care Principatele Române intrau „în Europa civilizată”. „Abolirea sclaviei a oferit țărilor române posibilitatea de a se adresa Franței și Marii Britanii în vederea sprijinului pentru formarea statului național. Sclavia era o pată neagră pe obrazul vremii. Problema este că după dezrobire nu au existat politici ale memoriei, evenimente oficiale de comemorare”, a subliniat Furtună. Totuși, în perioada interbelică, comunitățile de romi au reușit să organizeze cel puțin două evenimente dedicate dezrobirii.
În comunism, situația s-a agravat prin nerecunoașterea romilor ca naționalitate conlocuitoare, ceea ce a dus la patru decenii de tăcere și la absența recunoașterii istoriei lor. „Ajungem astăzi să interacționăm cu romii fără să avem o memorie colectivă care să ne permită să comunicăm obiectiv cu ei. Cum putem să ne raportăm corect la o comunitate despre care nu știm nimic?”, a explicat Furtună, făcând trimitere la teoria istoricului Jan Assmann despre rolul memoriei colective ca „structură conectivă” a societății.
Sociologul a mai adăugat că memoria sclaviei a fost adesea asociată cu rușinea, motiv pentru care ea nu a fost transmisă în familie sau în comunități. „Era o rușine să vorbești despre faptul că strămoșii tăi au fost exploatați – de la muncă forțată până la abuzuri sexuale. Această traumă a dus și la schimbarea identității multor romi, care s-au asimilat în contact cu populația majoritară, mai ales că au trăit în apropierea mănăstirilor și a conacelor boierești”, a explicat el.
Urmărește emisiunea integrală:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
