„De la începuturile erei diplomatice moderne, România a menținut un consul onorific în regiunea Bordeaux. Rolul acestei funcții este, în teorie, unul nobil: sprijinirea comunității românești, promovarea culturii naționale și întărirea legăturilor bilaterale. În practică însă, funcția pare să fi fost transformată într-o poziție decorativă, lipsită de orice legătură reală cu românii din sud-vestul Franței.
Actualul deținător al titlului, Michel Beylot, se prezintă drept reprezentantul României în regiune, deși nu vorbește limba română, nu are rădăcini românești și nu participă la viața culturală a comunității. În ciuda acestor fapte, Ambasada României la Paris îl reconfirmă periodic, fără transparență și fără consultarea celor pe care ar trebui să îi reprezinte.”
Barraud afirmă că, la fiecare reînnoire a mandatului, scenariul se repetă: festivități, diplome și fotografii, în timp ce adevărații români implicați în viața comunității sunt ignorați.
„De fiecare dată când se apropie momentul reînnoirii mandatului, scenariul se repetă: mici festivități, diplome onorifice și fotografii în care apar aceleași figuri „selectate” - români dispuși să joace rolul publicului obedient. Prezența lor nu se datorează implicării civice, ci mai degrabă relațiilor personale sau promisiunilor subtile de favoruri. Între timp, românii activi, implicați și vizibili în viața culturală sau profesională a regiunii, sunt marginalizați, considerați incomozi. Această strategie a tăcerii convenabile transformă reprezentarea diplomatică într-o ficțiune administrativă," mai susține aceasta.
Claudia Barraud acuză că funcția onorifică i-a fost acordată lui Michel Beylot din inerție
Pentru mulți români stabiliți în Bordeaux și împrejurimi, situația a devenit jenantă în relațiile cu partenerii francezi.
„Pentru românii bine integrați în mediul francez, situația devine adesea jenantă. În relațiile oficiale, trebuie să explice partenerilor francezi de ce România este reprezentată de o figură inactivă și ruptă de realitate. Eleganța franceză ascunde, de fapt, o mirare discretă: cum poate un stat membru al Uniunii Europene să tolereze o asemenea formă de autodiscreditare diplomatică?”
Barraud merge mai departe și acuză Ambasada României la Paris că își compromite prestigiul prin menținerea unui sistem învechit, în care funcțiile onorifice nu se acordă pe merit, ci din inerție și conveniență.
„În fond, Ambasada României la Paris își compromite singură prestigiul, lăsând impresia că funcțiile onorifice se atribuie nu pe merit sau vocație, ci pe baza inerției, a relațiilor și a conveniențelor politice. Rămâne întrebarea esențială: pe cine reprezintă consulul onorific de la Bordeaux? Pe românii din regiune, care își doresc o legătură reală cu statul român? Sau doar un sistem diplomatic anchilozat, preocupat mai mult de aparențe decât de conținut? Cât timp România va confunda onorabilitatea cu comoditatea, funcțiile onorifice vor rămâne simple titluri golite de sens, iar comunitățile din diaspora - tot mai departe de țara pe care o iubesc, dar care pare să le fi uitat," mai spune Claudia Barraud.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
