Un român în vârstă de 48 de ani, rezident în Salerno, a ajuns la închisoare, după ce Curtea Supremă de Casație a respins definitiv recursul formulat împotriva revocării arestului la domiciliu. Judecătorii au confirmat decizia Curții de Supraveghere din Salerno și au stabilit că măsura nu poate fi menținută în lipsa unui domiciliu stabil și a consimțământului persoanei care îl primea în gazdă.
Judecătorii de la instanța supremă au explicat că românul nu poate fi arestat la domiciliu în condițiile în care comportamentul condamnatului face imposibilă conviețuirea și, implicit, duce la pierderea spațiului în care pedeapsa ar trebui executată. În acest caz, cea care a fost decisivă a fost chiar partenera de viață a bărbatului, care nu și-a mai dat acordul ca acesta să locuiască în casa ei, situație care a anulat condițiile necesare pentru aplicarea măsurii alternative.
Iubita românului spune că nu se poate trăi cu el în aceeași casă
Potrivit publicației Salerno Today, în luna mai a anului trecut, ofițerii de probațiune din Salerno au dispus revocarea arestului la domiciliu de care beneficia bărbatul. Măsura nu a fost luată ca urmare a săvârșirii unor noi infracțiuni sau a încălcării obligațiilor impuse, ci din cauza unei probleme apărute în plan domestic. Potrivit informațiilor din dosar, partenera românului nu și-a mai dat acordul de a-l găzdui, invocând comportamentul acestuia, comportament care a făcut imposibilă continuarea conviețuirii sub același acoperiș.
Bărbatul a fost trimis din nou la închisoare, iar avocații săi au contestat hotărârea Curții de Supraveghere, încercând să obțină anularea revocării arestului la domiciliu. În fața Curții Supreme, avocații au susținut că situația s-ar fi schimbat între timp și că partenera ar fi revenit asupra deciziei, exprimându-și din nou acordul de a-l primi în locuință.
Argumentele apărării nu au convins însă instanța supremă. Secția a Șaptea Penală a Curții de Casație a apreciat că această disponibilitate reapărută este „lipsită de credibilitate” și nu oferă garanții reale privind stabilitatea condițiilor de executare a măsurii. Judecătorii au considerat că românul și-a pierdut pe bună dreptate domiciliul, element esențial pentru aplicarea arestului la domiciliu.
În motivarea deciziei, Curtea a arătat că este „nerealist” să fie considerată suficientă o disponibilitate declarată brusc, imediat după despărțire, în condițiile în care relația de conviețuire s-a dovedit fragilă. Magistrații au precizat că o simplă declarație formală de „împăcare” nu este de ajuns pentru a restabili un regim de detenție alternativ.
În urma deciziei Curții Supreme de Casație, românul a fost trimis să își execute pedeapsa în regim de detenție în penitenciar.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
