Pentru prima generație de români plecați, limba este mai mult decât un mijloc de comunicare, este un simbol al dorului și al apartenenței. Însă pentru copiii crescuți în alte culturi, limba română riscă să devină doar un ecou al casei bunicilor. În acest context, familia joacă rolul central în păstrarea identității culturale, iar educația și mediul digital pot fi aliați importanți în menținerea legăturii cu România.
„Limba noastră, povestea noastră” - o inițiativă pentru viitorul limbii române
Ediția a IV-a a proiectului „Limba noastră, povestea noastră” a adus în prim-plan importanța colaborării dintre părinți, profesori, instituții și comunități pentru a menține vie limba română în diaspora. Dezbaterea, moderată de Florin Răvdan, gazda emisiunii „România în Diaspora”, a reunit voci puternice ale comunităților românești din străinătate.
Invitată specială a fost Mioara Moraru, președintele Asociației Culturale Româno-Italiene Pro Patria, care a vorbit despre provocările și soluțiile găsite în Italia pentru păstrarea limbii române în familiile de emigranți.
„Limba română este cea mai mare bogăție pe care o putem avea”
În cadrul discuției despre cum își păstrează românii din diaspora limba și identitatea, Mioara Moraru, președintele Asociației Culturale Româno-Italiene Pro Patria, a oferit un exemplu concret despre situația din Italia, unde comunitatea românească este una dintre cele mai numeroase și mai active din Europa.
„În Italia, cred că se păstrează limba la fel ca în toate țările din diaspora, unde românii noștri sunt prezenți: prin activitățile culturale pe care le fac asociațiile, prin activitățile pe care Biserica Română le pune în act, prin cursuri de limba română și, da, prin întâlniri pe care încercăm să le facem cât mai dese, cât mai frecvente, astfel încât să putem să nu ne uităm limba”, explică aceasta.
„Calea pe care am ales-o noi ca asociație pentru a contrasta un pic aceste fenomene a fost realizarea de evenimente culturale în care să implicăm ambele comunități, nu numai comunitatea românească și comunitatea italiană, astfel încât tinerii și copiii români să nu se simtă totuși excluși nici dintr-o comunitate, nici dintr-alta. Am încercat să facem, să creăm aceste punți de legătură între cele două comunități, astfel încât să ne simțim cu toții confortabil, copiii să se poată exprima în limba română, chiar dacă prietenii sunt italieni, pentru că și aceștia învață limba română”, mai detaliază Mioara Moraru.
De ce își abandonează tot mai mulți români limba
Totuși, spune ea, fenomenul de abandon al limbii materne există, atât în familiile mixte, cât și în cele de români: „Există familii care aleg, în primul rând, de obicei familiile mixte, mamele, de regulă aleg să nu ducă mai departe limba română. Asta este un mare păcat pentru că, într-adevăr, limba română este cea mai mare bogăție pe care o putem avea și pe care copiii noștri trebuie să o ducă mai departe. Da, poate că doamna Sofronie avea dreptate. Foarte mulți gândesc că nu se vor mai întoarce. O gândire un pic „strâmbă”, pentru că nu se știe niciodată pe unde ne duc drumurile și în momentul în care copiii noștri nu vorbesc limba nu vor putea să comunice cu cei de acasă.
De asemenea, este un cerc vicios. Părinții, din dorința ca cei mici să învețe limba țării de adopție, vorbesc în familie limba italiană de exemplu. Același fenomen să se întâmplă în toată lumea asta. Ideal ar fi ca în casă părinții să vorbească limba română, pentru că așa cum vorbesc copiii limba țării de adopție la școală, așa pot învăța foarte repede și româna acasă și le vor asimila pe amândouă”.
Bilingvismul, o forță și o bogăție
Contrar temerilor unor părinți, învățarea a două limbi nu creează confuzie, ci deschide orizonturi.
„Limba este într-adevăr o mare bogăție, chiar dacă acești copii trăiesc între două lumi și suntem conștienți de asta, pentru ei este o mare bogăție și o forță pe care trebuie să și-o însușească și părinții trebuie să o înțeleagă foarte bine. Bilingvismul este o bogăție, o bogăție culturală, cognitivă, bogăție în adevăratul sens al cuvântului. Copiii care cresc în două limbi sunt mult mai flexibili în gândire, sunt mult mai empatici, doar cu condiția ca ambele limbi să fie asociate cu dragoste, cu respect și cu mândrie.
Deci bilinguismul nu trebuie să fie considerat ca o confuzie. Copiii sunt foarte receptivi, învață foarte repede limbile și pentru ei, așa cum spuneam și mai devreme, nu este altceva decât o bogăție. O bogăție cu atât mai mult cu cât învățând limba maternă pentru ei este un factor de creștere de sine, un simbol identitar pe care îl păstrează și pe care îl pot duce mai departe”, încheie Mioara Moraru.
VIDEO
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
