Povestea nu este însă doar despre o evacuare. În spatele ei se află un contract de închiriere semnat în 1956, o locuință aflată într-una dintre zonele scumpe ale Madridului, o schimbare de proprietar și o bătălie juridică întinsă pe aproximativ opt ani.
Maricarmen a locuit în apartamentul de pe strada Alcalde Sáinz de Baranda, în districtul Retiro, unul din cele mai scumpe din Madrid, încă din 1956. Contractul inițial a fost semnat de tatăl ei și era unul dintre vechile contracte de tip „renta antigua”, care ofereau chiriașilor o protecție mult mai mare decât contractele obișnuite de astăzi. După moartea tatălui, contractul a fost preluat de mama lui Maricarmen, iar după moartea acesteia, în 2005, a fost preluat de fiică, relatează la Vanguardia.
În ultimii ani, Maricarmen plătea aproximativ 500 de euro pe lună. Problema a apărut după ce imobilul a fost vândut și a ajuns în proprietatea societății Urbagestión Desarrollo e Inversión.
Compania a contestat dreptul femeii de a rămâne în locuință în baza vechiului contract. Potrivit relatărilor din presa spaniolă, proprietarii i-au oferit posibilitatea de a continua să locuiască în apartament, dar în condiții noi, la aproximativ 1.600-1.650 de euro pe lună. Alte locuințe din aceeași clădire au fost scoase la chirii de până la 2.650 de euro.
Pentru Maricarmen, diferența era enormă. Pensia ei este estimată la aproximativ 1.450 de euro pe lună, ceea ce făcea imposibilă susținerea unei chirii de peste 1.600 de euro.
De ce a pierdut în cele din urmă dreptul asupra apartamentului
Litigiul nu a fost însă unul simplu între o chiriașă și un proprietar. Potrivit relatărilor despre dosar, problema juridică a fost legată de numărul de subrogări permise pentru vechile contracte de închiriere. După ce contractul a fost transmis de la tată la mamă și apoi de la mamă la Maricarmen, proprietarul a susținut că noua subrogare nu mai putea beneficia de protecția contractului de „renta antigua”.
Instanțele au avut inițial o interpretare favorabilă femeii, însă Tribunalul Suprem a validat în martie 2026 interpretarea proprietarului. Unul dintre argumentele importante a fost că excepția referitoare la persoanele cu dizabilități se aplică celor cu un grad de dizabilitate de peste 65%. Maricarmen are un grad de 50%. După decizia instanței supreme, procedura de evacuare a fost reluată.
Miercuri, 23 septembrie, după trei încercări amânate, evacuarea a fost pusă în executare.
Cazul a devenit o confruntare politică
În jurul apartamentului s-au mobilizat vecini și activiști, iar sute de persoane au încercat să împiedice evacuarea.
Ulterior, protestele s-au extins. Potrivit Delegației Guvernului, aproximativ 10.000 de persoane au participat la o manifestație organizată la Madrid, în apropierea unui apartament de lux cumpărat de Comunitatea Madrid prin compania publică Planifica Madrid. Protestatarii au cerut mai multe locuințe accesibile și au criticat politica administrației conduse de Ayuso.
Cazul a ajuns astfel să fie folosit în disputa politică mai largă privind prețurile locuințelor, chiriile și protecția persoanelor vulnerabile.
Pedro Sánchez a intervenit direct în scandal. Aflat la New York pentru Adunarea Generală a ONU, premierul spaniol a calificat evacuarea drept „o tragedie socială” și a acuzat administrația regională condusă de Isabel Díaz Ayuso și Primăria Madridului, condusă de José Luis Martínez-Almeida, că nu au făcut suficient pentru a evita situația.
Sánchez a susținut că administrațiile locale și regionale ar fi trebuit să găsească o soluție pentru femeia de 87 de ani. El a criticat în același timp politica locuințelor din Madrid și a făcut referire la achiziția unor apartamente de lux de către administrația regională.
„El desahucio de Maricarmen es una tragedia social que no podemos aceptar”, a declarat Sánchez, cerând partidelor parlamentare să susțină noul decret privind locuințele pregătit de Guvern.
Almeida spune că Primăria i-a oferit o soluție
Primarul Madridului, José Luis Martínez-Almeida, a respins ideea că administrația locală nu ar fi intervenit.
El a afirmat că Primăria i-a oferit lui Maricarmen un „recurso habitacional”, adică o soluție de cazare, inclusiv imediat după evacuare. Almeida a susținut că administrațiile publice nu pot ignora o persoană aflată într-o asemenea situație.
Potrivit relatărilor despre caz, femeia a refuzat o soluție de urgență într-un centru rezidențial, preferând să rămână într-un spațiu care să îi permită să locuiască în condițiile pe care le considera potrivite. După evacuare, ea urma să stea temporar la o rudă.
Comunitatea Madrid a susținut, la rândul ei, că serviciile sale sociale au încercat să îi ofere alternative.
Aici apare una dintre principalele controverse: Guvernul central susține că autoritățile din Madrid puteau evita tragedia, în timp ce administrațiile locale și regionale afirmă că au oferit alternative și că evacuarea a fost executarea unei hotărâri judecătorești.
Sánchez vrea un nou decret privind locuințele
În mijlocul acestei dispute, Pedro Sánchez a anunțat că Guvernul va trimite „de urgență” Parlamentului un nou decret privind locuințele.
Premierul nu a prezentat încă toate detaliile textului, însă obiectivul anunțat este consolidarea protecției persoanelor vulnerabile în fața evacuărilor. Sánchez le-a cerut partidelor parlamentare să susțină proiectul și a susținut că, dacă măsura propusă anterior de Guvern ar fi fost în vigoare, cazul Maricarmen nu s-ar fi produs în forma actuală.
Guvernul spaniol a încercat deja să introducă măsuri de protecție pentru persoanele vulnerabile, însă o inițiativă anterioară privind locuințele nu a obținut sprijinul necesar în Parlament. Acum, cazul Maricarmen a readus subiectul în prim-plan și pune presiune pe partidele care trebuie să decidă dacă susțin noua variantă.
Cazul a depășit rapid limitele unui litigiu individual. Pe de o parte, organizațiile de chiriași și grupurile care militează pentru dreptul la locuință susțin că o femeie de 87 de ani, cu dizabilitate, nu ar trebui să își piardă casa după 71 de ani din cauza transformării unei zone centrale a Madridului într-o piață imobiliară tot mai scumpă.
Pe de altă parte, administrațiile de la Madrid invocă existența unor hotărâri judecătorești și a unor soluții alternative oferite femeii. Proprietarul susține, la rândul său, drepturile pe care le are asupra imobilului.