Aflat la Roma pentru a relata despre evenimentele care înconjoară Conclavul de la Vatican, jurnalistul Marco Badea a avut parte de o experiență inedită și profund emoționantă. Într-o seară tensionată, marcată de fumul negru care s-a ridicat deasupra Vaticanului, semn că încă nu fusese ales un nou Papă, jurnalistul a pășit pe străzile vechi ale cetății în căutarea unui loc liniștit unde să-și tragă sufletul alături de echipa sa. Ce a urmat a fost o întâlnire care avea să-i schimbe, măcar pentru o clipă, felul în care vede propriul oraș: Bucureștiul.
„În seara asta, după ce fumul negru s-a înălțat deasupra Vaticanului ca o cortină grea trasă peste speranțele celor peste 30 de mii de oameni adunați în Piața Sfântul Petru, am luat-o la pas cu echipa Explicativ pe lângă zidurile vechi ale cetății”, povestește Marco Badea.
Ajuns într-un restaurant micuț, tipic italienesc, cu doar trei mese și o atmosferă intimă, jurnalistul a fost întâmpinat de un chelner în vârstă de aproximativ 35 de ani, originar din Bangladesh. Într-un dialog aparent banal, s-a născut o reflecție adâncă. Tânărul, cu un zâmbet cald și o memorie proaspătă, le-a povestit că vizitase Bucureștiul în 2022, alături de câțiva prieteni, și că a rămas impresionat de capitala României, pe care a ajuns să o prefere chiar în detrimentul Romei.
Ce le place angajaților din Bangladesh în România
„Ne-a spus că l-a vizitat în 2022, cu niște prieteni, și că i-a plăcut mai mult decât Roma. Ce i-a plăcut, ca turist, la capitala noastră, în comparație cu Roma? Faptul că Bucureștiul e mai viu și mai curat”, scrie Badea.
Pe fundalul unei seri italiene învăluite în misterul unei decizii importante pentru lumea catolică, atmosfera s-a animat neașteptat cu muzica românească. Angajatul din Bangladesh a pus la boxe melodia „Made in Romania” de Ionuț Cercel, un hit devenit viral în sudul Europei.
„Ei bine, pe ritmurile astea românești, în buza Vaticanului, m-a lovit ideea că, pentru noi, Roma înseamnă ceva sacru, înseamnă eternitate, înseamnă istorie. Dar pentru un om venit de la mii de kilometri depărtare, din Asia, Roma poate fi doar un muzeu frumos în care își câștigă banii, în vreme ce Bucureștiul, da, Bucureștiul nostru agitat și zgomotos poate fi mult mai fascinant. Pentru că e viu.”
Această revelație, născută dintr-o conversație simplă într-un colț de restaurant, a devenit o lecție de introspecție. Jurnalistul vorbește despre cât de ușor trecem cu vederea frumusețea propriului oraș, captivi în nemulțumiri cotidiene, în trafic, praf, șantiere sau lipsa apei calde. Însă, pentru cineva care nu a crescut în acest context, Bucureștiul are o altă vibrație: energie, viață, surpriză.
„Poate ar trebui să ne uităm și noi așa mai mult la orașul nostru. Să-l vedem nu doar prin frustrarea ambuteiajelor sau a șantierelor, ci și prin ochii celui care îl descoperă pentru prima dată și găsește în el un loc modern și surprinzător. Iar realitatea e că Bucureștiul e un oraș în plină dezvoltare care devine o destinație, nu doar escală.”
Străinii văd mai frumoasă România decât o văd românii
Într-o lume în care criticile sunt la ordinea zilei, iar comparațiile cu marile capitale europene par mereu în defavoarea Bucureștiului, vocea unui turist străin care a găsit frumusețe și dinamism acolo unde localnicii văd doar haos, devine un ecou important. E un semnal că, poate, e momentul să reînvățăm să ne privim orașul cu alți ochi - mai curioși, mai blânzi, mai deschiși.
„Noi ne plângem de ce nu merge în București. Băiatul din Bangladesh a văzut ce merge. Noi vedem haos. El a văzut energie. Noi vedem blocuri gri și trafic ori lipsa apei calde. El a simțit viață.”
Finalul povestirii jurnalistului e o adevărată declarație de iubire lucidă pentru București. Roma, cu toată măreția și farmecul său istoric, nu poate șterge atașamentul față de orașul în care ai învățat să crești, să reziști, să construiești. Bucureștiul rămâne, în ciuda tuturor defectelor sale, locul unde înveți să trăiești fără să aștepți perfecțiunea, ci să iubești progresul, cu pașii săi mici, dar vizibili.
„Da, sunt la Roma, îmi place orașul ăsta de mor și mă simt ca acasă aici. Dar în seara asta m-am gândit mai mult la Bucureștiul tuturor zilelor mele bune și rele și mai ales la faptul că e orașul în care înveți să nu mai aștepți perfecțiunea, ci să iubești progresul, cu toate neajunsurile sale”, încheie jurnalistul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
