Val de monede false de 2 euro. Fabrica a fost găsită în Italia. Cum să le diferențiezi de cele reale
07 Iunie 2026
O româncă stabilită în Italia a stârnit dezbateri aprinse după o reacție publică în care critică părinții români din diaspora care nu își mai învață copiii limba maternă.
Femeia spune că a avut un caz concret în cabinetul său, unde un tânăr de 19 ani, născut în România, nu știa să vorbească românește, deși avea părinți români.
„Reacție la cald: am ieșit în pauza de prânz. Sfânta pauză de prânz în Italia și vreau să vorbesc cu voi despre subiectul ăsta care macină, nu de acum, este o chestie veche și care în Italia, din păcate, se întâlnește frecvent, nu știu cum se întâmplă în alte țări, dar hai să vorbim un pic despre unii români”, își începe ea mesajul.
Femeia povestește apoi o întâmplare din cabinetul său, care, spune ea, a declanșat întreaga reacție.
„În Italia intră un băiat în cabinet, 19 ani, cu nume românesc. Nu am să-i spun numele de familie. Numele mic Ciprian, un nume de familie din ăla lung, complicat de pronunțat pentru străini, dar extrem de românesc. Deci numele lui striga că e român de la doi kilometri.”
Dialogul care a surprins-o
„Intră și îi spun «bună ziua, poftiți». El: ‘non parlo più la lingua’. Adică nu mai vorbesc limba română. Am văzut că e născut în România și l-am întrebat dacă a venit aici de mic. Bineînțeles. După aceea discuția a continuat în italiană.”
Ea spune că a încercat să afle mai multe despre contextul familial.
„L-am întrebat: părinții tăi nu sunt români amândoi? Pentru că numele de familie era românesc.”
„Mi-a zis: ba da, dar nu vorbesc cu tine românește deloc. Nu. De când am venit aici vorbim între noi italiană, dar cu mine au vorbit tot timpul italiană.”
Critica directă către părinții din diaspora
Pornind de la acest caz, femeia își exprimă revolta față de decizia unor părinți de a nu transmite limba română copiilor.
„Vreau să înțeleg, spuneți-mi, dragi români, care este motivul. Vreau să înțeleg de ce nu vă învățați copiii românește. Mă gândesc la situația mea: băiatul meu să nu poată să vorbească cu mama lui? Chiar l-am întrebat pe băiat dacă mai are bunici în România. Mi-a zis că da. Păi și cum vorbești cu ei? Păi nu prea vorbesc. Serios?”
Femeia consideră că această alegere are consecințe pe termen lung.
„Deci ați înnebunit complet, scuzați-mă, dar cum adică? Voi ați venit aici în Italia în ideea să le oferiți copiilor tot, să le oferiți copiilor voștri ceva ce voi nu ați avut, cât mai multe din ceea ce oferă viața?”
„Da, dar le luați o limbă, le luați limba maternă. Orice limbă, absolut orice limbă înveți de când ești mic este doar un plus și un mare plus pentru viața de adult, indiferent despre ce limbă vorbim.”
„Este penibil, scuzați-mă. Să ai un nume atât de românesc, să fii român și să nu știi românește este penibil. Și nu vă ajutați deloc copiii cu chestia asta.”
„Vreți să fie italieni, că la noi mai există chestia asta de rușine că sunt români și că dacă au crescut aici să fie italieni. Nu. Nu va fi niciodată italian. Întotdeauna va fi român, pentru că așa s-a născut.. În loc să îi oferi un avantaj, adică copilul tău să aibă acces la două culturi, la două limbi, dacă nu chiar mai multe, voi le închideți orizonturile.”