Moscova în beznă. Pană uriașă de curent în capitala Rusiei. A căzut și internetul
18 August 2026
Provincia spaniolă Granada a fost zguduită din nou, marți, de un cutremur puternic, cu magnitudinea de 4,8. Seismul s-a produs la numai trei zile după un alt cutremur de intensitate asemănătoare, care a provocat pagube materiale și panică în rândul populației.
Noul cutremur, al cărui epicentru a fost localizat în zona localității Gójar, a fost urmat de mai multe replici. Autoritățile au raportat fisuri la unele clădiri, căderi de elemente de fațadă și cornișe, precum și alte bucăți de materiale desprinse. Trei persoane au fost rănite, potrivit serviciilor de urgență.
Unda seismică s-a resimțit și în localități din provinciile Málaga, Córdoba, Jaén și Almería. Potrivit informațiilor furnizate de Institutul Geografic Național al Spaniei, cutremurul a fost perceput, deși cu intensitate mult mai redusă, inclusiv în orașe precum Ciudad Real, Puertollano, Albacete și Madrid.
Granada, în mijlocul unui „roi seismic”
Seria de cutremure din Granada a readus în atenție întrebarea dacă activitatea seismică tot mai intensă din diferite regiuni ale lumii ar putea avea vreo legătură între ele sau dacă schimbările produse asupra planetei de activitatea umană pot influența apariția unor astfel de fenomene.
Datele citate în material arată că anul 2026 a înregistrat deja 11 cutremure cu magnitudinea de cel puțin 7. Totuși, specialiștii atrag atenția că producerea mai multor seisme importante, la intervale scurte și în țări diferite, nu înseamnă automat că acestea fac parte din aceeași secvență.
Activitatea seismică face parte din dinamica naturală a Pământului. La nivel global se produc aproximativ 1.300 de cutremure pe zi, ceea ce înseamnă circa 500.000 de seisme într-un an, însă cele mai multe au intensități atât de mici încât nu sunt percepute de populație.
În Spania, activitatea seismică se concentrează în special în sudul și sud-estul Peninsulei Iberice, în zona în care interacționează placa Africană și placa Eurasiatică. Geologii precizează că seismele din Granada nu au legătură directă cu cele produse, de exemplu, în Columbia, aflată în Cercul de Foc al Pacificului, una dintre cele mai active zone seismice și vulcanice de pe planetă.
Nieves Sánchez Guitián, președinta Colegiului Oficial al Geologilor din Spania, explică faptul că două cutremure succesive în Andaluzia se încadrează în dinamica normală a unei falii.
„O falie nu eliberează neapărat toată energia dintr-o dată, ci o poate elibera într-o perioadă mai lungă și succesiv”, explică specialista.
Cutremurele nu pot fi oprite, însă pagubele pot fi limitate
Maurizio Mattesini, profesor de Geofizică la Departamentul de Fizica Pământului și Astrofizică al Universității Complutense din Madrid, afirmă că seismele sunt fenomene naturale care nu pot fi prevenite. În schimb, autoritățile pot reduce consecințele lor prin sisteme eficiente de avertizare.
Expertul indică importanța sistemelor de alertă seismică timpurie, care funcționează deja în țări precum Japonia, Mexic, Taiwan și Statele Unite. Dezvoltarea noilor tehnologii și folosirea rețelelor de telefonie mobilă pot extinde capacitatea de monitorizare și avertizare a populației înainte ca undele cele mai periculoase ale unui cutremur să ajungă într-o anumită zonă.
Un aspect aflat în centrul cercetărilor științifice este posibilitatea ca schimbările climatice și fenomenele extreme să modifice presiunile exercitate asupra scoarței terestre.
Geologul Antonio Aretxabala Díez arată că schimbări relativ mici ale încărcării scoarței pot contribui la declanșarea unei falii care se află deja foarte aproape de punctul de rupere. Printre fenomenele analizate se numără topirea ghețarilor, degradarea permafrostului, ploile torențiale, secetele severe și creșterea nivelului mării.
Specialistul încearcă însă să evite interpretările alarmiste. „În Granada sunt cutremure pentru că dintotdeauna au existat cutremure. Iar în Valladolid nu sunt cutremure pentru că acolo nu au existat niciodată. Acest lucru va continua să fie așa”, explică el.
În același timp, Aretxabala susține că o schimbare radicală a condițiilor din scoarța terestră, provocată, de exemplu, de ploi sau secete extreme, poate influența o falie și poate contribui la declanșarea unui seism care se afla deja aproape de producere.
Studiu în Alpi: retragerea ghețarilor ar putea crește riscul seismic
Un exemplu documentat vine din masivul Mont Blanc, unde cercetătorii Serviciului Seismologic Elvețian au analizat activitatea seismică din zona Grandes Jorasses, pe baza unor date colectate între 2006 și 2022.
Cercetătorii au observat că, după anul 2015, odată cu apariția unor valuri de căldură extreme, cutremurele din zonă au început să prezinte o periodicitate sezonieră mult mai evidentă decât în anii anteriori.
Interpretarea publicată de autorii studiului este că încălzirea globală modifică treptat criosfera montană. Retragerea ghețarilor și degradarea permafrostului pot schimba traseele prin care apa pătrunde în subsol, astfel încât aceasta poate ajunge în zone de falie care aveau anterior o legătură mai redusă cu suprafața.
Autorii studiului, coordonat de seismoloaga Verena Simon, au concluzionat că există primele dovezi observaționale potrivit cărora retragerea criosferei provocată de schimbările climatice poate crește riscurile seismice în Alpi.
O analiză științifică mai amplă citată de publicația spaniolă vorbește chiar despre dezvoltarea unui nou domeniu de cercetare, denumit „seismicitate indusă de climă”. Cele mai vulnerabile ar putea fi regiunile montane înalte, în care gheața dispare într-un ritm rapid.
Potrivit geologului Antonio Aretxabala, aceste transformări nu înseamnă neapărat că schimbările climatice produc cutremure mai mari. Ele ar putea însă influența momentul în care are loc un seism, cu alte cuvinte, ar putea grăbi producerea unui eveniment care, în condițiile geologice existente, s-ar fi produs oricum la un moment dat.
„Acum trăim un stres total și foarte rapid, atât în scoarță, cât și în biosferă. Schimbarea geologică este uriașă la toate nivelurile și are multe efecte”, a concluzionat geologul.
Cutremurele repetate din Granada nu reprezintă, potrivit specialiștilor, un fenomen ieșit din comun pentru această regiune a Spaniei. Cercetările privind efectele schimbărilor climatice asupra scoarței terestre deschid însă o nouă direcție de studiu: aceea a modului în care secetele, precipitațiile extreme, topirea gheții și alte transformări ale mediului ar putea modifica tensiunile din interiorul Pământului și ar putea influența momentul în care o falie deja instabilă se rupe.