Conform programului stabilit de familie și de autoritățile bisericești, sicriul cu trupul neînsuflețit al părintelui George Chișcă va fi depus sâmbătă, 6 septembrie 2025, la Catedrala „Pogorârea Sfântului Duh” din Pașcani. Credincioșii care l-au cunoscut, l-au ascultat sau au fost îndrumați de el sunt așteptați să-și ia rămas bun. Duminică, 7 septembrie, în aceeași catedrală, va avea loc slujba de înmormântare, care se anunță un moment de mare încărcătură emoțională pentru toți cei prezenți.
Protopopul Gheorghe Muraru a confirmat că dorința testamentară a părintelui de a fi adus înapoi în România va fi respectată întocmai: „Părintele George a slujit cu credință întreaga viață și nu a uitat niciodată că rădăcinile lui sunt aici, în Moldova. A dorit să-și doarmă somnul de veci acasă, iar dorința aceasta a fost împlinită.”
Rădăcini moldovenești și un drum al credinței început de timpuriu
George Chișcă s-a născut în comuna Tătăruși, județul Iași, unde și-a petrecut copilăria până la vârsta de 15 ani. Atmosfera satului moldovenesc, tradițiile și credința puternică a oamenilor simpli l-au format și i-au inspirat viitoarea misiune spirituală.
A urmat Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, una dintre cele mai importante școli duhovnicești ale României, iar mai apoi a absolvit Institutul Teologic Universitar din București. Își va continua studiile doctorale sub îndrumarea unuia dintre cei mai mari teologi români, părintele Dumitru Stăniloae, cel care a marcat generații de preoți și intelectuali ortodocși.
O bursă care i-a schimbat destinul
În 1969, destinul său a luat o turnură decisivă. A primit o bursă din partea Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Geneva și a plecat în Canada pentru a urma cursurile Facultății de Științe Religioase a Universității McGill din Montreal. Deși planul inițial era să-și continue studiile și să revină în țară, viața l-a legat definitiv de comunitatea românească din Montreal, unde românii emigranți aveau mare nevoie de un preot care să le ofere nu doar slujbe religioase, ci și sprijin moral și identitar.
În 1973, la inițiativa credincioșilor români din Montreal, a fost înființată parohia „Sfântul Ioan Botezătorul”. Pe 16 decembrie același an, George Chișcă a fost hirotonit preot în Catedrala Ortodoxă Greacă „Sfântul Gheorghe”. De atunci, a început o misiune pastorală ce avea să dureze mai bine de cinci decenii.
Pentru românii din Canada, părintele George Chișcă nu a fost doar un preot. A fost un prieten, un sprijin, un îndrumător, omul la care apelau în momente de cumpănă, dar și atunci când aveau nevoie să-și reafirme identitatea departe de casă. În jurul bisericii s-a format o adevărată comunitate, iar slujbele, dar și activitățile culturale organizate acolo au devenit un punct de reper pentru diaspora românească.
Recunoașterea unei vieți de slujire
De-a lungul timpului, activitatea părintelui George Chișcă a fost apreciată nu doar de comunitatea românească, ci și de ierarhia Bisericii Ortodoxe Române. Pentru meritele sale, a fost decorat cu Ordinul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, distincție acordată clericilor de seamă.
În 2016, comuna sa natală, Tătăruși, l-a onorat cu titlul de Cetățean de Onoare, ca semn al recunoștinței pentru modul în care a promovat valorile spirituale și culturale românești peste hotare.
Când a plecat în Canada, mitropolitul Moldovei de atunci, Iustin Moisescu - viitor patriarh al României - i-a dat un sfat care avea să-i ghideze întreaga viață: „Să te duci bun român și să rămâi bun român.”
Acest îndemn a fost firul roșu al existenței sale. Departe de țară, părintele George Chișcă a reușit nu doar să-și păstreze credința și identitatea, ci să le transmită mai departe comunității de români care găseau în biserica lui un colț de Românie adevărată.
Ultima dorință: să se întoarcă acasă
Deși a trăit mai bine de jumătate de secol în Canada, părintele Chișcă nu și-a uitat niciodată originile. Ultima sa dorință a fost să revină pe pământ românesc și să fie înmormântat la Pașcani, aproape de mama și sora sa.
Astfel, destinul său se încheie acolo unde a început, într-un loc în care istoria personală se împletește cu memoria colectivă a unei comunități care astăzi îl plânge.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
