Italia rămâne, pentru mulți români, o destinație unde munca încă este răsplătită decent, mai ales în anumite domenii. Adrian Ionilă este un exemplu grăitor: plecat din România în urmă cu peste 15 ani, a început cu joburi necalificate și prost plătite, dar astăzi deține propriul restaurant în Milano. Invitat în emisiunea „Departe de România”, moderată de Gabriel Nuță-Stoica, Adrian a vorbit deschis despre traseul său și despre realitatea muncii în Italia: se mai câștigă bine?
„În domeniul nostru se câștigă bine. În alte domenii, nu știu, probabil depinde de ce faci. Știu sigur că se câștigă bine, că am prieteni care au firme de construcții și plătesc bine și câștigă bine și ei. În alte domenii nu pot să mă pronunț, dar în domeniul nostru se câștigă bine, e nevoie de personal calificat”, a explicat Adrian.
Experiența lui profesională nu a început în bucătărie. Primele joburi în Italia nu aveau nicio legătură cu gastronomia. „Primele două joburi au fost în domeniul siguranței, alte activități fără nicio legătură cu afacerile. Am stat trei luni într-un loc, șase luni în altul și, până la urmă, am găsit un loc de muncă într-un restaurant și am intrat direct în bucătărie”, povestește el.
Chiar dacă nu vorbea prea bine limba italiană la început, dorința de a învăța și curiozitatea i-au adus aprecierea colegilor. „Nu știam prea bine limba, deși nu e grea, dar m-au pus în bucătărie să le dau o mână de ajutor, să spăl vase, tăvi, oale, ce era de spălat pe acolo. Fiind curios, au observat acest lucru și au început să mă bage în seamă bucătarii, să le dau o mână de ajutor, să mai tai zarzavaturi, să fac salate”, își amintește Adrian.
Pas cu pas, a învățat tot ce se putea în bucătărie, iar munca i-a fost răsplătită. Astăzi, conduce propriul restaurant și oferă, la rândul său, locuri de muncă altora. În ceea ce privește nivelul de trai al românilor din Italia, Adrian menționează clar că, în Horeca, efortul este răsplătit.
Un patron care nu găsește angajați la Iași cu 1500 euro pe lună
Însă, chiar și în Italia, problemele de pe piața muncii încep să semene cu cele din România. Adrian povestește despre un prieten din Iași, constructor, care nu reușea să angajeze muncitori nici cu 1.500-1.600 de euro pe lună. „A început să aducă muncitori din Georgia, din Nepal. Ba chiar am o verișoară la București care și-a deschis o firmă de importare a forței de muncă în România. Ea avea o firmă închisă din cauza deficitului de angajați din România și s-a deschis o firmă de importare a forței de muncă pentru alți angajatori care au nevoie. Da, vine luna decembrie și stă cu ochii pe România.”
Această realitate arată că, deși în unele domenii din Italia se mai câștigă bine, forța de muncă calificată devine o problemă generalizată. Iar pentru cei care vor să muncească serios, așa cum a făcut Adrian, oportunități încă există. Povestea lui este una despre adaptare, despre refuzul de a renunța și despre reușita obținută prin muncă și răbdare.
„Eu am început de jos, cu spălatul vaselor. Dar am fost curios, am vrut să învăț. Am reușit să avansez și, azi, pot spune că am realizat ceva. Se poate, dar trebuie să vrei”, a încheiat Adrian Ionilă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
