Loreta, stabilită de mai mulți ani în Germania, povestește cum a mers la Lidl pentru a profita de o ofertă disponibilă în aplicație, prin care pâinea cu semințe și cartofii pai erau gratuite. Ajunsă în magazin, a observat două românce în apropierea raionului de pâine. Una dintre ele avea deja patru pâini în cărucior, iar cealaltă a întrebat-o de ce cumpără atât de mult. Răspunsul a fost evaziv: „La noi, la Netto, se termină repede și m-am aprovizionat de aici.” De fapt, explicația adevărată era că produsele respective erau gratuite în acea zi.
Reacția Loretei nu s-a lăsat așteptată și a exprimat frustrarea profundă față de lipsa de spirit comunitar:
„Românii nu mai sunt frați între ei. (...) Ce nu înțeleg eu e altceva: de ce nu împărtășim și noi un bine? De ce? Suntem români, dar parcă ne ferim unii de alții. Dacă e o ofertă bună, spune-i și celuilalt, dă mai departe. Universul așa lucrează: ce dai, aia primești. Ținem doar pentru noi și ne mirăm că nu ne merge bine.”
În opinia Loretei, gestul aparent minor de a nu împărtăși o informație despre o ofertă gratuită devine simptomatic pentru o problemă mai largă - egoismul și lipsa de coeziune între românii din diaspora. Această întâmplare a generat rapid o serie de reacții în rândul celorlalți români stabiliți în străinătate, mulți dintre ei recunoscând aceeași dureroasă realitate.
Ce spun românii din Germania
Un alt român stabilit în Germania i-a dat dreptate Loretei:
„Stimată doamnă, și eu cunosc asemenea situații, având în vedere că și eu stau în Germania. Mai sunt și unii dintre noi care ne ajutăm, dar sunt și mulți egoiști și n-ai ce să le faci.”
Un alt comentator a adăugat cu tristețe:
„Trist dar adevărat! Așa sunt oamenii, egoiști! Mulțumesc lui Dumnezeu că am un suflet bun și dintr-o bucățică dau la toți! Nu contează dacă mai am sau nu!”
Au existat și mărturii care au ilustrat cum lipsa de solidaritate se manifestă și în alte momente esențiale ale vieții în diaspora. O femeie a relatat:
„Acum 10 ani, când am venit în Germania, căutam de lucru. O vecină lucra la hotel și am întrebat-o dacă mai au nevoie să merg și eu. A spus că nu au nevoie, și peste două zile altcineva mi-a spus că au nevoie de 10 oameni la acel hotel.”
Altă persoană a rememorat o experiență similară, dar în Austria:
„Așa este și în Austria... păcat.”
Evită unii români să-și arate naționalitatea atunci când se întâlnesc cu alți compatrioți?
Printre comentarii se regăsesc și observații despre modul în care unii români evită chiar să-și recunoască originile, adoptând o atitudine de respingere față de propriii conaționali:
„Adevărat! Trist este și atunci când se fac că sunt nemțoaice, dacă vrei să le întrebi ceva...”
Toate aceste mărturii întregesc tabloul unei comunități divizate, în care mulți români simt că sprijinul și solidaritatea ar trebui să vină în mod natural, dar în realitate sunt adesea înlocuite de suspiciune, indiferență și individualism. Într-un context în care mulți pleacă din țară în căutarea unei vieți mai bune, un simplu gest de omenie - cum ar fi transmiterea unei informații utile - poate deveni o punte între oameni. Însă, când această punte este refuzată, rămâne doar distanța.
Deși unii comentatori au menționat că încă există români care se ajută între ei, proporția celor dezamăgiți pare să fie tot mai mare. Mesajul Loretei și ecourile stârnite arată cât de adâncă este problema și cât de mare este nevoia unei reconectări sincere între membrii comunității românești din diaspora. În lipsa acestei reconectări, fiecare rămâne pe cont propriu, iar noțiunea de „frați de neam” devine doar o amintire vagă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
