„Era ora 13:00”, povestește Camilla Rutelli. „Mă aflam la ghișeul băncii din Piazzetta Aldo Moro pentru a face o retragere, când o doamnă, probabil în jur de 70 de ani, îmbrăcată îngrijit, dar cu un accent străin, mi-a cerut ajutorul. Dorea să-și verifice soldul, dar nu părea să se descurce cu bancomatul. I-am spus că poate merge în filială, dar în loc să urmeze acel sfat, mi-a dat pur și simplu PIN-ul cardului și m-a rugat să o ajut.”
Rutelli a fost surprinsă de încrederea pe care femeia i-a arătat-o, o încredere pe care a considerat-o sacrosanctă. A introdus cardul în automat și a verificat soldul, apoi, în timp ce se pregătea să facă și ea o operațiune bancară, a zărit pe jos o poșetă deschisă, abandonată parcă în grabă.
În interior se afla o sumă considerabilă de bani , 710 euro în numerar, precum și o hârtie pe care, cu scris tremurat, era notat același PIN pe care tocmai îl primise. Atunci a înțeles: femeia își pierduse banii. Sau, mai exact, îi lăsase din greșeală, poate amețită de emoție sau de oboseala acumulată.
„Am căutat în bancă, dar nu mai era nimeni. Nu puteam să las poșeta acolo, așa că am făcut ceea ce mi s-a părut cel mai firesc: m-am dus direct la carabinieri, la sediul din Via Cornarotta”, a spus Camilla.
Căutările au avut rezultat
Odată ajunsă la carabinieri, femeia a predat obiectul găsit, iar aceștia au început imediat procedurile pentru identificarea proprietarei. În poșetă se mai afla un card bancar care i-a ajutat pe militari să dea de urma femeii, o rezidentă din Casale sul Sile, o localitate din apropiere de Treviso. Aceasta fusese deja cuprinsă de disperare, convinsă că își pierduse banii definitiv. Retrăsese suma în acea dimineață, cu intenția de a se întoarce în curând în Republica Moldova, unde urma să petreacă o perioadă alături de familie.
Pentru o femeie care lucrează în Italia ca îngrijitoare de bătrâni, fiecare euro este o picătură de trudă acumulată în timp. Iar suma de 710 euro era, cu siguranță, o parte importantă din economiile sale.
Reîntâlnirea
Soarta a făcut ca, la scurt timp după ce Camilla ieșise din sediul carabinierilor, să o întâlnească pe stradă chiar pe femeia care pierduse banii. „Tocmai mă întorceam dinspre Calmaggiore și am zărit-o pe doamna respectivă. Am recunoscut-o imediat. M-am oprit, am abordat-o cu blândețe și i-am spus: ‘Eu sunt cea care a găsit poșeta dumneavoastră și am dus-o la carabinieri.’ A rămas fără cuvinte, apoi, cu o privire încărcată de emoție, m-a rugat să o însoțesc din nou la sediul carabinierilor, pentru că între timp își dăduse seama că uitase acasă actele de identitate.”
Camilla nu a ezitat nicio clipă și a mers din nou cu ea, ajutând-o să parcurgă pașii necesari pentru a-și recupera banii. Emoționată până la lacrimi, moldoveanca i-a povestit că lucrează în Italia ca badantă, îngrijind o persoană în vârstă, și că banii retrași erau rezultatul muncii ei de luni întregi. Intenționa să-i ducă acasă în Moldova, unde familia o aștepta.
„Sunt extrem de bucuroasă că femeia și-a putut recupera banii. Erau ai ei, câștigați cu trudă, cu sacrificii, și era dreptul ei să-i aibă. Am simțit că am făcut ceea ce era corect și, într-un fel, am fost doar un instrument al binelui care încă există în lume. O astfel de încredere – când cineva îți oferă PIN-ul cardului său – nu poate fi trădată. Am simțit că era de datoria mea să acționez în acest fel”, a spus Camilla Rutelli.
O lecție de umanitate
Într-o lume adesea grăbită, indiferentă și copleșită de cinism, povestea de la Treviso ne aduce aminte că onestitatea și compasiunea pot încă scrie pagini de lumină. Un gest care, poate, nu va ajunge pe primele pagini ale ziarelor internaționale, dar care valorează cât o bibliotecă de manuale de educație civică.
O profesoară italiană, o femeie moldoveancă aflată departe de casă, și 710 euro: suficiente ingrediente pentru o poveste de viață în care decența, altruismul și respectul pentru munca altuia fac diferența dintre a fi om și a fi indiferent.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
