„Nu știu dacă e o reprezentanță sau sunt chiar mașinile clienților... dar așa ceva nu vezi des, băieți. Uitați-vă și voi!”, spune Paoletto, plimbându-și telefonul peste o colecție de vehicule impresionante. De la modele obișnuite precum Fiat - „ăsta-i al nostru, băieți, să înțelegeți nivelul” -, până la BMW-uri din gama superioară - M4 Custom, M6 Competition, X5, X6, X4 -, un Camaro și un Maserati, peisajul automobilistic din parcarea mall-ului l-a lăsat pe italian uluit. „Aici e un X5 care pleacă, dincolo un X6, un X4... iar la final, un Maserati ca și cum ar fi ceva normal. Nici nu mai știu ce filmez!”, exclamă el, nedumerit și amuzat în același timp.
Clipul său a devenit rapid viral, mai ales prin contrastul evident dintre tonul ușor ironic și uimirea reală care răzbate din vocea lui. Nu e prima dată când străinii rămân surprinși de prezența numeroaselor mașini de lux în România, dar reacția lui Paoletto aduce din nou în prim-plan o întrebare deloc nouă, dar mereu actuală: Cum de în România, o țară cu venituri medii mult mai mici decât Italia, găsești atâtea mașini scumpe chiar și în locuri banale, cum e o parcare de mall?
De ce sunt mai multe mașini de lux în România decât te-ai aștepta?
Explicațiile nu țin doar de preferințele românilor pentru branduri scumpe sau de presupusa dorință de „a da bine” în societate, ci au o componentă fiscală și culturală complexă.
În primul rând, taxele. Italia, o țară cu un sistem fiscal riguros și deseori împovărător, impune taxe mari pe mașinile de lux, de la impozitul anual la costurile de înmatriculare sau întreținere. În România, aceste costuri sunt considerabil mai mici, iar impozitul pe o mașină scumpă poate fi, în multe cazuri, de zeci de ori mai mic decât cel din Italia. În plus, controalele fiscale și sistemele de verificare a surselor de venit nu sunt la fel de stricte, fapt care permite o mai mare „libertate” de exprimare financiară, mai ales pentru cei care lucrează în domenii cu venituri informale.
Apoi, vine aspectul costului vieții. Deși Italia are un PIB pe cap de locuitor semnificativ mai mare, cetățeanul mediu italian plătește mult mai mult pentru utilități, asigurări, chirii sau servicii. În România, cu un cost al vieții mai scăzut, o parte semnificativă a veniturilor disponibile se poate îndrepta către bunuri de lux - iar mașina, în mod special, rămâne un simbol esențial al reușitei.
Când luxul devine normă
În plan cultural, automobilul are un statut diferit în cele două țări. Dacă în Italia, chiar și un Ferrari poate trece aproape neobservat în unele orașe, iar interesul pentru mașinile de lux se menține într-un registru mai sobru, în România, o astfel de achiziție are adesea un rol de validare socială. Este un indicator de succes, o declarație publică a unei poziții dobândite, fie ea reală sau aspirată.
Nu este neobișnuit ca românii să facă sacrificii majore - inclusiv să contracteze credite mari sau să taie din alte cheltuieli - pentru a putea conduce un BMW sau un Mercedes. Acolo unde în alte țări mașina este doar un mijloc de transport, în România devine o extensie a imaginii personale.
Park Lake, sau showroom-ul în aer liber
Pentru un italian ca Paoletto, obișnuit cu standarde ridicate de fiscalitate și cu o societate în care discreția face parte din codul bunului gust, scena din parcarea de la Park Lake pare mai degrabă o regie comercială. Însă realitatea românească are nuanțe mult mai complicate. Într-un oraș în care blocuri gri se învecinează cu clădiri de birouri moderne și SUV-uri de 100.000 de euro parchează lângă Loganuri uzate, Bucureștiul rămâne un loc al contrastelor - iar Paoletto a pus, fără să-și dea seama, degetul pe rană.
Ironia este cu atât mai mare cu cât multe dintre aceste mașini sunt cumpărate în leasing sau aduse din străinătate ca „second hand”, dar sunt conduse cu mândrie, fără ca aparența să trădeze realitatea financiară din spate.
Concluzia: uimire sinceră sau ironie mascată?
Clipul lui Paoletto a stârnit zeci de mii de reacții online. Unii români s-au amuzat, alții s-au simțit validați, iar o parte au ridicat din sprâncene întrebându-se dacă această „normalitate românească” nu spune, de fapt, mai multe decât ne place să recunoaștem.
Un lucru e sigur: în timp ce unii se întreabă cum de românii conduc atât de multe mașini scumpe, alții preferă să continue să le cumpere. Fie că e vorba de statut, de pasiune auto sau doar de o dorință de a fi remarcați, parcările din România vor rămâne, pentru mult timp de acum înainte, locuri unde luxul nu mai este excepția, ci pare a fi regula.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
