Prin această măsură executivul condus de Merz vrea să simplifice viața cetățenilor și a întreprinderilor. În timp ce mediul de afaceri aplaudă inițiativa, oficialii fiscali trag un semnal de alarmă, considerând această relaxare drept un pas înapoi în lupta împotriva fraudei fiscale.
Introducerea obligativității bonului fiscal a avut loc la începutul anului 2020, în plină epocă a digitalizării și a intensificării măsurilor de combatere a evaziunii fiscale. Măsura a fost una radicală: toți comercianții care utilizează case de marcat electronice au fost obligați să emită un bon fiscal pentru fiecare vânzare, indiferent dacă clientul îl solicita sau nu. Această reglementare, care la prima vedere părea o simplă formalitate birocratică, avea un scop clar: reducerea „vânzărilor la negru” – acele tranzacții nedeclarate, mai ales în sectoarele cu rulaj rapid și bonuri mici, precum brutăriile, chioșcurile și barurile.
Pe fondul acestor intenții nobile, a existat însă un cost – financiar, logistic și ecologic. Încă din primele luni ale aplicării, comercianții au început să reclame lipsa de flexibilitate a sistemului, iar în paralel s-au acumulat munți de bonuri de hârtie, de cele mai multe ori neutilizate, care ajungeau direct la coșul de gunoi.
Reacții dure din partea sindicatelor fiscale: „Un semnal fatal”
Planurile guvernului Merz nu sunt însă privite cu ochi buni de toată lumea. Uniunea Fiscală Germană (DSTG) și-a exprimat public opoziția față de această măsură. Florian Köbler, președintele organizației, a declarat că eliminarea obligativității bonului fiscal ar putea submina ani de eforturi de control și prevenire a fraudei. „Ar fi un semnal fatal, mai ales într-un moment în care bugetele publice sunt tot mai restrânse și presiunea pe colectarea veniturilor este tot mai mare”, a spus Köbler, subliniind că simpla existență a obligației de emitere a crescut riscurile pentru cei care încearcă să evite plata taxelor.
Potrivit lui Köbler, chiar dacă măsura nu este infailibilă, ea funcționează ca un factor de descurajare și aduce un plus de transparență. Mai mult, el a cerut intensificarea controalelor și menținerea unor instrumente de supraveghere fiscală clare și funcționale.
Guvernele regionale susțin bonul, dar cer soluții digitale
În sprijinul menținerii sistemului s-a pronunțat și Ministerul de Finanțe al landului Schleswig-Holstein, condus de Partidul Verde. Autoritățile regionale consideră că obligația de a emite chitanțe este o măsură de protecție a integrității fiscale și avertizează împotriva unui regres. Cu toate acestea, ministerul admite că emiterea de bonuri ar putea fi transformată într-un proces mai ecologic și mai eficient, dacă s-ar adopta metode digitale. Purtătoarea de cuvânt a ministerului a invocat posibilitatea unor chitanțe digitale care să reducă volumul de hârtie utilizat și să elimine nevoia bonurilor tipărite, greu de reciclat.
Comercianții salută abolirea: „O risipă ecologică și financiară”
În contrast, Asociația Germană a Comercianților cu Amănuntul (HDE) și-a exprimat entuziasmul față de inițiativa guvernului federal. Directorul executiv Stefan Genth a declarat că obligativitatea bonului a reprezentat o povară pentru magazine, mai ales în contextul în care majoritatea clienților nu solicită bonul și nici nu îl păstrează. „Nu are sens să imprimăm chitanțe care sfârșesc în coșul de gunoi fără a fi privite măcar o dată”, a afirmat Genth, adăugând că marile lanțuri de magazine au fost nevoite să suporte cheltuieli suplimentare de milioane de euro din cauza acestei reglementări.
Și Rainer Kersten, reprezentant al Asociației Contribuabililor din Schleswig-Holstein, a fost tranșant: „Este o risipă de resurse, atât ecologic cât și financiar. O birocrație care nu aduce beneficii reale cetățeanului sau statului este una inutilă”.
Impactul ecologic: tone de hârtie termică la gunoi
Unul dintre cele mai puternice argumente împotriva bonului obligatoriu este legat de mediu. Chitanțele sunt realizate din hârtie termică, un tip de material care conține substanțe chimice și nu poate fi reciclat împreună cu hârtia obișnuită. În multe cazuri, aceste bonuri ajung direct în gunoiul rezidual, contribuind la poluare și la generarea de deșeuri. Dirk Otto, manager de piață la Citti-Park Kiel, a declarat pentru NDR că doar într-un singur magazin se strâng zilnic saci întregi de bonuri neutilizate.
Această realitate a încurajat căutarea unor alternative digitale – coduri QR, aplicații mobile sau opțiuni de primire a chitanței pe email, toate fiind considerate soluții mai prietenoase cu mediul și mai adaptate vremurilor actuale.
Protecția consumatorului între necesitate și tehnologie
Centrul de consiliere pentru consumatori din Schleswig-Holstein susține, în linii mari, renunțarea la obligativitatea bonului tipărit, dar atrage atenția că există situații în care o chitanță fizică este de neînlocuit: pentru returnarea produselor, pentru reclamații sau pentru solicitări de garanție. Deși nu este imposibil să dovedești o achiziție fără bon, procesul este mai complicat și deseori implică proceduri birocratice suplimentare.
O posibilă cale de mijloc între cerințele fiscale și cele de sustenabilitate ar putea fi digitalizarea completă a sistemului de înregistrare a vânzărilor. Potrivit NDR, unele brutării din Schleswig-Holstein au introdus deja coduri QR pe ecranele caselor de marcat, permițând clienților să își scaneze singuri bonul, fără imprimare. Citti-Park plănuiește să implementeze un sistem similar în toate sucursalele sale, dar acest lucru ar necesita investiții semnificative, mai ales în cazul unui lanț cu infrastructură unificată la nivel național.
În perspectiva anului 2027, Germania ar putea ajunge la un echilibru între transparența fiscală și inovație: case de marcat complet electronice, cu opțiuni digitale de emitere a bonurilor, controlabile în timp real de autoritățile fiscale și acceptate de consumatori într-un format modern, comod și ecologic.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
