"În Germania, te duci la medic și nu dai șpagă", a început ea, cu o afirmație simplă, dar revelatoare pentru diferențele profunde dintre cele două sisteme. A povestit că, deși e integrată în societatea germană și cunoaște limba, unii români din jurul ei nu știu acest lucru și vorbesc deschis între ei, fără să-și închipuie că ar putea fi înțeleși.
„Am auzit asistenții medicali vorbind, nu știau că eu înțeleg limba lor. I-am auzit cât de urât vorbeau despre nemți. Ei au o grupă acolo a lor, nu ies din bula lor. Au venit în Germania doar să facă bani, dar cu metehnele românești. Înțelegeți ce spun?”, a spus femeia, cu o amărăciune greu de disimulat.
Declarațiile sale ating o realitate greu de ignorat: existența unor comunități închise în diaspora, unde obiceiurile vechi, preluate din România, se păstrează cu înverșunare, chiar dacă țara gazdă oferă alte modele, mai transparente, mai corecte. Deși muncesc în Germania, unii români nu renunță la vechile mentalități și comportamente.
Dar partea cea mai tulburătoare a intervenției a fost cea legată de experiența trăită în ziua votului din turul al doilea al alegerilor prezidențiale. Femeia a explicat că, în primul tur, a ales să nu voteze, considerând că decizia de a influența alegerile dintr-o țară în care nu mai trăiește poate fi una nedreaptă.
„La primul tur de alegere al președintelui nu am fost la vot pentru că am zis că eu nu mă mai întorc în țară. Am zis că n-are sens să influențez alegerile, nu știu dacă ai mei copii se vor întoarce. Am simțit că n-ar fi corect”, a explicat ea.
"Mi-a fost frică când am fost la secție"
Totuși, în turul al doilea, ceva s-a schimbat. Apelul mamei din România a fost suficient de puternic încât să o facă să-și schimbe decizia.
„M-a sunat mama mea și mi-a spus: te rog frumos, du-te. Du-te că e rău. Și m-am dus. Am plecat cu soțul meu care este neamț și aveam așa o presimțire. Eu i-am spus să vină cu mine, că aveam un sentiment ciudat.”
Ajunsă la secția de vot, într-un orășel mic din Germania, liniștit și curat, experiența avută a fost șocantă. Atmosfera era departe de standardele cu care se obișnuise în Germania.
„Vreau să vă spun că m-am speriat când am ajuns la vot, pentru că noi suntem într-un orășel mic, cum e Moieciu în România. E un oraș de țară așa, unde e liniște, dar la vot se auzeau claxoane și urlau manelele din mașini. Erau grupulețe de oameni care vorbeau tare, altfel decât suntem obișnuiți atâția ani aici.”
Gălăgie neobișnuită într-un oraș mic
Soțul ei, neamț, care o însoțise și a așteptat-o la ușă, a fost la rândul său surprins de haosul și vulgaritatea pe care nu le mai întâlniseră de mult în viața lor cotidiană.
„M-a întrebat și el: 'Da' ce se întâmplă aici, cine sunt oamenii ăștia?'”, a povestit românca. „Înțelegeți cine a votat cu Simion? Sunt oameni care nu au venit aici să se integreze, au venit doar să profite și au senzația că metehnele alea pe care eu mi-am dorit să le las acolo pot fi aduse aici.”
Mărturia femeii dezvăluie nu doar o ruptură culturală între două lumi - cea a integrării și cea a perpetuării obiceiurilor păguboase -, ci și o luptă interioară, aceea a unui om care își dorește o Românie mai bună, chiar dacă nu mai trăiește acolo.
„Îmi doresc o Românie mai bună, poate pentru copiii mei, sau pentru copiii copiilor lor dacă se vor întoarce. Sunt convinsă că acum va fi mai bine”, a încheiat ea, cu o undă de speranță.
Intervenția acestei românce este o oglindă dureroasă, dar necesară, pentru a înțelege realitatea complexă din diaspora. Nu toți cei plecați se comportă la fel. Unii aleg să se integreze, să respecte valorile societății gazdă și să fie un exemplu de corectitudine. Alții, din păcate, rămân ancorați în trecut, în metehnele care au contribuit, de fapt, la plecarea lor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
