„A venit vremea să înțelegem că la Dumnezeu orice rău este, de fapt, un bine neterminat”, spune Georgescu într-o declarație în care evocă tainicul, desăvârșirea și, desigur, colapsul iminent al unui sistem „al ciocoilor” care ar fi rămas, spune el, fără timp. Aceștia, potrivit aceluiași discurs, s-ar agăța de ultimele pârghii ale puterii „urlând apocaliptic” pe toate canalele, cu scopul de a induce frică și îndoială.
Într-un crescendo predictibil, Georgescu anunță că „toate aceste nedreptăți vor lua sfârșit”. În viziunea sa, România viitorului este una în care ANAF-ul nu mai dă amenzi, ci vine la firme „pentru a le întreba cu ce le poate ajuta”, în care poliția și jandarmeria revin la jurământul de „a servi cetățeanul cinstit” și în care „adevărații bugetari” - despre care nu aflăm nici cine sunt, nici cum vor fi identificați - vor ieși din birourile în care ar fi fost „închiși” de sistem.
Narațiunea sa se construiește pe un antagonism clasic: „ei”, cei care au furat tot, au îndatorat țara și au distrus tot ce se putea distruge, versus „noi”, poporul care „nu am creat crizele”, ci doar am fost păcăliți. Este o separare radicală, care eludează complexitatea deciziilor politice și economice din ultimele decenii și care oferă un confortabil „noi suntem nevinovați”, fără a pune sub semnul întrebării responsabilitatea colectivă.
S-a răzgândit și cu Uniunea Europeană
Georgescu mai afirmă că „românii nu vor ieși din Europa”, ci, dimpotrivă, vor intra cu adevărat, „stând la masa liderilor” și nu „pe holuri”. Este un ideal înălțător, dar care nu vine însoțit de vreo strategie concretă despre cum ar urma să se producă această „renaștere” a poziției României în UE, în afară de înlocuirea actualilor decidenți cu „mii de patrioți” cu „diplome reale, idei geniale” și „putere de muncă”.
Întreg discursul este presărat cu promisiuni de tipul „vom renaște România”, „ne vom recâștiga demnitatea”, „instituțiile vor fi puse în slujba oamenilor”, dar fără detalii privind implementarea acestor obiective. Este o viziune în care spune că "moralitatea, decența, credința și bunul simț vor guverna țara" - deși nu este clar prin ce mecanisme administrative sau legislative s-ar traduce toate acestea.
Nu lipsesc nici elementele de mistificare - „ne-am recâștigat onoarea și demnitatea de a fi români”, „valorile nu ne vor mai fi terfelite”, „urmează România moralității și a credinței profunde” - care pot funcționa ca sloganuri mobilizatoare, dar care evită confruntarea cu realitatea pragmatică a guvernării.
Călin Georgescu pare să vorbească deja în numele unei administrații care nu există încă, dar a cărei legitimitate o revendică printr-o retorică mesianică. ANAF-ul va da sfaturi, jandarmii vor veghea cinstit, iar România va trăi în „măreție și demnitate”. Singura întrebare care rămâne este dacă alegătorii vor lua acest viitor pe cuvânt sau vor cere mai mult decât promisiuni cu parfum de veacuri trecute.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
