Stabilită de aproape un an în România, femeia mărturisește că, deși și-a dorit cu toată inima să se adapteze, o experiență recentă la un oficiu public a fost picătura care a umplut paharul. Nu este prima, dar a fost una definitorie pentru decizia sa. A povestit totul într-un videoclip emoționant care a devenit rapid viral în rândul comunităților de români din diaspora.
„Părăsesc România din nou pentru Anglia. Da, din nou. Am locuit 22 de ani în străinătate, 10 dintre ei i-am locuit în Marea Britanie și de 11 luni locuiesc în România. Am încercat să mă adaptez aici, dar din păcate situația a făcut în așa fel încât da, mă reîntorc în Anglia. Nu denigrez România și nici Anglia. România încă este inima mea și îmi doresc ca într-o zi să mă reîntorc”, spune ea.
Femeia a decis să vorbească deschis despre experiența care a marcat-o profund - una banală în aparență, dar emblematică pentru ceea ce ea consideră că este o problemă majoră în România: atitudinea funcționarilor publici. A vrut să retragă două certificate de naștere pentru copiii ei, iar felul în care a fost tratată la ghișeu a transformat o zi banală într-un moment de rușine și tristețe profundă.
Respectul funcționarilor publici față de oameni
„Am să vă spun în acest video experiența pe care am avut-o astăzi, care nu mi se întâmplă în Anglia și care este una dintre acele experiențe care consider că face ca România să rămână încă pe un loc foarte jos, face ca să ne păteze oarecum reputația și să nu fie bine în această țară. Da, astăzi m-am dus să retrag două certificate de naștere ale celor mai mici copilași. Le-am dus la transcris în România, ele fiind apostilate, traduse, tot ceea ce trebuie făcut pentru că știu cum trebuie făcute.”
Fiind presată de timp, a decis să meargă în sfârșit să le ridice, înainte de a pleca din nou din țară. Însă ce a urmat a depășit orice așteptare.
„Un domn de jos de la pază mi-a spus să nu iau bilet, să mă duc direct așa, fără bilet. În fine, ajung sus, aștept un pic să se elibereze biroul și întreb, iar doamna de acolo foarte supărată că de ce n-am bilet. Îi zic: domnul de jos m-a trimis așa. M-a întrebat când am depus, i-am spus că am depus deja de câteva luni, cu siguranță sunt gata, dar n-am avut timp să vin să le iau și, clar și logic, mi-a cerut bonulețul cu numărul de transcriere.”
Problema era că nu reușea să găsească acel bon. Deși știa că îl are, emoția și tensiunea momentului o copleșiseră.
„Tot mă uit prin portofel și nu știu pe unde este. M-a întrebat dacă știu cine mi-a făcut aplicația certificatului de naștere, nu mai țineam minte. I-am spus că nu mai știu cine, cineva de ieșise din birou. Doamna, foarte supărată, comenta încontinuu de acolo, ca și cum eu nu existam. S-a apucat să caute, să vadă, a zis și la colegii și colegele, care erau supărate și nervoase, s-au pus și ele pe căutat.”
"M-am simțit penibil"
După momente tensionate și cuvinte aruncate în aer de angajatele biroului, femeia a găsit în cele din urmă bonul căutat.
„Mi-a spus să mă așez, m-am uitat mai liniștită în portofel, am găsit foița și i-am dat-o. S-a făcut liniște. Eram bucuroasă că l-am găsit, că o să-mi iau certificatele. Doamna, foarte nervoasă că am făcut-o să umble, să meargă, că toți au mers pe acolo... și na, n-a stat ea la birou, s-a dus să caute certificatul meu să mă ajute. M-am simțit extrem de penibil. Am tăcut din gură, n-am zis nimic.”
Femeia nu cere tratamente speciale, dar își dorește să fie tratată cu respect, așa cum a fost în alte țări.
„Ei sunt plătiți să facă lucrul ăsta, sunt plătiți să stea acolo, să nu ne sufle nouă așa în borș, dar să ne ajute, să ne rezolve aceste probleme. Poate am pierdut acea foiță, poate a luat foc, cine știe.”
După ce a fost direcționată spre alt birou, atmosfera s-a schimbat complet.
„Era o atmosferă complet diferită. Aveau o melodie pe fundal, relaxantă, niște flori... Probabil aveau de-a face cu multe mămici care veneau cu bebeluși acolo și erau atât de calme, mi s-a părut paradoxal. Diferența dintre primul birou și al doilea - care erau despărțite doar de o cameră - era uriașă. Asta a fost gândul meu. (...) Vreau să vă spun că această latură a funcționarilor publici o întâlnești foarte des în România. Poate și cu casiere, cu persoane în general care mereu sunt cu fundul în sus. Extraordinar de des mi s-a întâmplat lucrul acesta.”
Experiențe diferite în străinătate
Ea recunoaște că nu idealizează nici viața din străinătate, dar experiențele sale acolo au fost profund diferite.
„Nu vreau să spun că în celelalte țări este totul perfect, dar mie lucruri de genul acesta în străinătate și cel puțin în Marea Britanie nu mi s-au întâmplat. În afară de când am mers la Consulatul României acolo, am mai întâlnit ceva de genul, dar în general nu mi s-a întâmplat.”
Comparând înregistrarea certificatelor în Marea Britanie cu cea din România, diferența de atitudine este una izbitoare pentru ea.
„Respectul cu care am fost tratată, liniștea, faptul că nu s-au enervat pe mine - a contat foarte mult. Da, asta am vrut să vă zic aici.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
