Tânără salvată în Italia, după transplantul unui rinichi: „În România ne-au spus că nu mai există speranță”

Povestea unei familii plecate din România în căutarea unei speranțe a devenit una despre sacrificiu, curaj și puterea de a rămâne împreună în cele mai grele momente. Iris, acum în vârstă de 23 de ani, suferă de fibroză chistică, o boală genetică gravă care i-a afectat sănătatea încă de la naștere.

De-a lungul vieții, tânăra a trecut prin două transplanturi pulmonare, iar acum a avut nevoie și de un transplant renal. De această dată, donatoarea a fost chiar mama sa, Lidia.

De la România, unde familia își pierduse speranța, la spitalele din Italia

Iris s-a născut în România și a fost diagnosticată cu fibroză chistică imediat după naștere. Părinții au căutat soluții pentru a-i ține boala sub control, însă, când fetița avea cinci ani, iar sora ei mai mare, Nicole, avea opt ani, tratamentele disponibile nu mai erau suficiente.

„Medicii au discutat cu părinții mei și le-au spus că Iris nu va supraviețui, că nu mai era nicio speranță pentru ea”, a povestit Nicole Stan, acum în vârstă de 27 de ani, conform Corriere Della Serra.

Părinții nu au acceptat însă să renunțe. Au început să caute pe internet centre medicale din alte țări europene, în speranța că vor găsi un tratament care să-i ofere fiicei lor o șansă în plus la viață.

Așa au ajuns la Verona, în Italia, unde Iris a început să primească îngrijiri medicale specializate. De mai bine de 15 ani, tânăra este tratată la spitalul Borgo Trento.

La început, Iris și mama sa au plecat în Italia, apoi li s-au alăturat tatăl și Nicole. Între timp, familia s-a stabilit în provincia Vicenza.

„Aici, în Italia, ni s-au dat noi speranțe pentru ea și pentru familia noastră”, a explicat Nicole.

În Italia s-a născut și Mattia, fratele mai mic al celor două tinere, care are acum 15 ani.

Fibroza chistică, boala care i-a schimbat viața încă din copilărie

Fibroza chistică este o afecțiune genetică ce afectează în special plămânii și sistemul digestiv. Boala determină producerea unor secreții anormal de dense și lipicioase, care pot bloca căile respiratorii și favoriza infecțiile pulmonare repetate. În timp, aceste probleme pot provoca leziuni grave ale plămânilor.

Evoluția bolii diferă de la o persoană la alta, iar tratamentul presupune monitorizare medicală constantă și terapii adaptate fiecărui pacient.

În cazul lui Iris, parcursul medical a fost unul deosebit de dificil. Tânăra a trecut prin două transplanturi pulmonare: primul în 2012, iar al doilea în 2019.

Chiar și după asemenea intervenții, viața ei a continuat să fie marcată de controale, tratamente și perioade de recuperare. În ultimul an, însă, rinichii au început să-i piardă rapid din funcționalitate, iar familia a fost nevoită să caute o nouă soluție.

Mama nu a stat pe gânduri când a aflat că îi poate dona un rinichi

În urma analizelor, medicii au stabilit că Lidia, mama lui Iris, era compatibilă pentru donarea unui rinichi.

Pentru ea, decizia a fost una firească. Femeia a ales să treacă printr-o intervenție chirurgicală majoră pentru a-i oferi fiicei sale șansa de a-și continua viața.

Astfel, mama și fiica au ajuns împreună în sala de operație, dar cu roluri diferite: Lidia, în calitate de donatoare, iar Iris, ca pacientă care primea rinichiul.

După intervenție, amândouă au rămas în spital pentru recuperare.

Pentru Nicole, gestul mamei sale reprezintă mult mai mult decât o donație de organ. Este dovada unei iubiri care nu a dispărut nici în momentele în care familia a fost nevoită să înfrunte diagnostice grave și operații dificile.

De-a lungul anilor, membrii familiei s-au organizat astfel încât Iris să nu fie singură în spital. Nicole își amintește cum mergea să se joace cu Lego sau să facă puzzle-uri în camera surorii sale, în timp ce mama lor rămânea peste noapte lângă patul ei.

Dimineața, viața trebuia să continue: Nicole îl ducea pe Mattia la școală, iar familia își împărțea timpul între responsabilitățile cotidiene și îngrijirea lui Iris.

„Dacă asta nu înseamnă o familie, să fii alături și să-i susții pe ceilalți în momentele dificile, atunci ce înseamnă?”, a spus Nicole.

Cum face față Iris unei noi încercări

În ciuda intervențiilor chirurgicale și a problemelor de sănătate, Iris nu și-a pierdut simțul umorului. Sora ei spune că tânăra are o personalitate puternică și că ironia a ajutat familia să treacă mai ușor peste momentele grele.

Imediat după operație, când și-a văzut mama în perioada de recuperare, Iris a găsit puterea să glumească.

„Hei, ți-am furat rinichiul!”, i-ar fi spus ea Lidiei.

Pentru Nicole, această atitudine spune multe despre felul în care sora ei a învățat să trăiască alături de boală. Chiar și atunci când se confruntă cu situații dificile, Iris încearcă să nu se lase copleșită.

Asta nu înseamnă că îi este întotdeauna ușor. Uneori se întreabă de ce alți tineri de vârsta ei pot face lucruri care pentru ea sunt mai greu de realizat. Însă, spune Nicole, aceste momente de descurajare trec, iar sora ei își găsește din nou puterea de a merge mai departe.

De la un prognostic sumbru la noi posibilități de tratament

Pentru familia lui Iris, experiența ultimelor două decenii a schimbat felul în care privește viitorul.

Nicole își amintește că, în urmă cu 10-20 de ani, perspectiva de viață pentru persoanele cu fibroză chistică era mult mai limitată. Între timp, tratamentele și îngrijirea medicală au evoluat, iar pacienții pot avea acces la opțiuni terapeutice care nu erau disponibile în trecut.

Povestea surorii sale nu înseamnă că fibroza chistică poate fi vindecată prin transplant sau că toate persoanele diagnosticate vor avea aceeași evoluție. Transplanturile pot trata anumite complicații grave, însă pacienții au nevoie în continuare de supraveghere medicală și de îngrijire adaptată bolii.

Pentru Iris, fiecare intervenție a însemnat o nouă etapă, cu riscuri și o recuperare care necesită timp. Iar transplantul renal realizat la Verona reprezintă încă un moment important într-un parcurs medical început încă din primele zile de viață.

Familia a învățat să privească lucrurile pas cu pas, fără să încerce să anticipeze fiecare obstacol.

„Noi știm că nu este așa”, spune Nicole, referindu-se la felul în care problemele cotidiene pot părea uneori copleșitoare în comparație cu dificultățile pe care le-a traversat familia sa.

Al 100-lea transplant din 2026, la Verona

Intervenția lui Iris și a mamei sale marchează al 100-lea transplant efectuat de la începutul anului 2026 la Spitalul Universitar Integrat din Verona.

Dincolo de această cifră, povestea celor două femei vorbește despre o luptă care a început cu mult timp înaintea operației și despre o familie care a refuzat să accepte un verdict fără să caute alte posibilități.

Pentru Lidia, donarea unui rinichi a fost o alegere prin care a încercat să-i ofere fiicei sale o nouă șansă. Pentru Iris, transplantul renal este un nou capitol al unei vieți în care fiecare pas înainte a fost câștigat după încercări dificile.

Iar pentru familia care a plecat din România în urmă cu aproape două decenii, speranța a însemnat să caute ajutor atunci când părea că nu mai există soluții, să se adapteze și să rămână unită, indiferent de provocările care au urmat.