Povestea miilor de români de peste hotare: „Mi-e dor de țara mea, dar copiii spun că Anglia e casa noastră”

Poveștile românilor din diaspora sunt adesea despre sacrificii, muncă și dor. Pentru Sergiu Pruteanu, plecarea în Marea Britanie, în 2016, a însemnat începutul unei vieți construite pas cu pas, prin efort și perseverență. Astăzi are o casă, o familie și un loc stabil în Anglia, însă spune că inima îi rămâne împărțită între prezentul din Northampton și locurile natale din Nisporeni.

A plecat fără să știe limba engleză și a ajuns să își cumpere o casă

Sergiu a venit în Regatul Unit în urmă cu aproape un deceniu, convins că doar peste hotare își poate întreține familia. Și-a găsit de lucru în construcții, unde lucrează ca groundworker, o meserie care presupune pregătirea terenului înainte de ridicarea clădirilor.

Zi de zi sapă șanțuri și canale, montează conducte și cabluri, pregătește fundații, pune borduri și pavele. Este o muncă solicitantă fizic, dar care i-a permis să își îndeplinească unul dintre cele mai importante obiective: cumpărarea unei case în Northampton.

În familia sa, Sergiu este singurul care lucrează. Soția a rămas acasă pentru a avea grijă de cei trei copii ai lor, toți născuți în Marea Britanie.

„M-am acomodat foarte bine în Anglia, deși nici măcar nu știam să vorbesc engleză când am venit. M-a ajutat foarte mult faptul că aici, în zona Northampton, este o comunitate foarte mare de români și moldoveni”, a povestit el pentru Anunțul UK.

Și-a făcut propria grădină pentru a avea legume bio

Pe lângă casă, Sergiu și-a împlinit și un alt vis. După doi ani de așteptare, autoritățile locale i-au oferit posibilitatea de a închiria o bucată de teren la marginea orașului, unde cultivă legume.

Spune că s-a săturat de produsele din supermarket și că nimic nu se compară cu gustul legumelor crescute chiar de el.

„Doi ani de zile am așteptat să primesc pământul de la autorități. Dar a meritat! Așa cum alții iubesc fotbalul, eu iubesc să lucrez pământul. Tot timpul mi-a plăcut să am o bucată de pământ, să prășesc, să rup buruienile, să am grijă de ea, să cultiv legume”.

Roșiile și castraveții sunt preferații lui, iar diferența de gust față de produsele din comerț îl motivează să continue.

„Pot să vă spun că este o diferență ca de la cer la pământ între castraveții din sera mea și cei de la magazin. Acesta este un motiv care mă face să plantez în continuare cât mai multe legume”.

Mai mult decât atât, Sergiu visează ca într-o zi să își cumpere propriul teren și să transforme pasiunea într-o afacere.

„Dacă lucrurile vor merge bine și de acum înainte, poate pe viitor voi reuși să îmi cumpăr un teren al meu, ca să pot face o plantație mult mai mare. Mi-ar plăcea să cultiv legume bio și să dezvolt o afacere pentru comunitatea noastră din UK”.

„Mi-e dor de țara mea, dar copiii spun că aici este casa lor”

Deși spune că și-a construit o viață frumoasă în Anglia, Sergiu recunoaște că dorul de casă rămâne puternic.

Originar din Nisporeni, el spune că mulți oameni din zonă au fost nevoiți să plece în străinătate din lipsa oportunităților.

„Eu sunt din Nisporeni. Nu avem prea multe acolo și din cauza asta mulți au plecat prin străinătate, la fel ca mine, dar chiar și așa îmi este tare dor de locurile natale”.

Cu toate acestea, întoarcerea definitivă nu pare posibilă prea curând. Motivul este simplu: copiii săi se simt acasă în Marea Britanie.

„Din păcate însă, cel puțin în următorii zece ani nu mă văd întorcându-mă acasă. Copiii mei s-au născut aici și ei îmi spun că aici e casa lor. Și unde este casa lor, acolo trebuie să fiu și eu”, a declarat Sergiu Pruteanu pentru Anunțul UK.

O alegere pe care mulți români din diaspora o înțeleg

Povestea lui Sergiu reflectă dilema pe care o trăiesc numeroși români plecați peste hotare: între dorul de locurile natale și responsabilitatea față de copiii care au crescut într-o altă țară. Pentru mulți părinți din diaspora, întoarcerea acasă nu mai depinde doar de dorința lor, ci și de rădăcinile pe care copiii și le-au format în țara în care s-au născut.

Astfel, chiar dacă dorul de România sau de Republica Moldova rămâne viu, viitorul familiei este, cel puțin pentru moment, legat de noua lor casă din Marea Britanie.