Elveția vrea să oprească populația la 10 milioane de locuitori. Decizia va schimba Europa si viața imigranților

Poate o țară să spună oficial „până aici” când vine vorba despre numărul de oameni care trăiesc pe teritoriul său? Aceasta este întrebarea la care Elveția trebuie să răspundă printr-un referendum care a stârnit o dezbatere intensă.

Propunerea, susținută de Partidul Popular Elvețian, de dreapta, prevede ca populația țării să nu depășească 10 milioane de locuitori până în anul 2050. Inițiatorii numesc planul o „inițiativă de sustenabilitate” și spun că Elveția trebuie să își protejeze nivelul de trai.

În centrul dezbaterii se află probleme resimțite de mulți elvețieni: apartamente tot mai scumpe, trenuri aglomerate, costuri ridicate ale sănătății și presiune asupra infrastructurii.

Elveția avea aproximativ 7,3 milioane de locuitori în 2002. Astăzi, populația a ajuns la aproximativ 9,1 milioane, iar aproape 27% dintre locuitori sunt cetățeni străini.

„Am pierdut controlul” versus „căutăm vinovați”

Referendumul a creat o ruptură puternică între două tabere.

Nils Fiechter, un tânăr politician al Partidului Popular Elvețian din cantonul Berna, susține că imigrația rapidă a pus presiune pe sistemele țării.

„Am pierdut controlul”, este mesajul său. El spune că lipsa locuințelor, traficul aglomerat, școlile suprasolicitate și presiunea asupra serviciilor sociale sunt legate direct de creșterea populației.

De cealaltă parte, Helin Genis, politician social-democrat din Berna, respinge această explicație. Ea consideră că problemele sunt puse pe seama migranților, deși cauzele sunt mai complexe.

„Nu migranții stabilesc nivelul chiriilor. Nu migranții decid investițiile în infrastructură sau politicile privind locuințele”, susține aceasta.

Pentru ea, soluția ar fi construirea mai multor locuințe accesibile și investiții în servicii publice, nu limitarea numărului de oameni care pot veni în Elveția.

Ce s-ar întâmpla dacă Elveția atinge pragul de 10 milioane

Planul nu ar însemna doar un număr trecut într-o statistică. Dacă populația ar ajunge la 9,5 milioane, guvernul ar trebui să ia măsuri.

Printre variantele propuse se află restricționarea acordării dreptului de azil și limitarea unor drepturi de reîntregire a familiei pentru lucrătorii străini.

Dacă pragul de 10 milioane ar fi depășit, Elveția ar trebui să renunțe la anumite acorduri internaționale, inclusiv la libera circulație a persoanelor cu Uniunea Europeană.

Aici apare una dintre cele mai mari temeri ale adversarilor inițiativei: izolarea economică.

Economia elvețiană depinde de muncitorii străini

Mediul de afaceri avertizează că o limitare strictă a populației ar putea lovi sectoare esențiale.

Hotelurile elvețiene depind în mare măsură de angajații veniți din alte țări, iar spitalele și centrele de îngrijire folosesc de asemenea o forță de muncă importantă din străinătate.

Economiștii atrag atenția că Elveția are o populație îmbătrânită: aproximativ o cincime dintre locuitori au peste 65 de ani. În viitor, țara va avea nevoie de tineri angajați și contribuabili pentru a susține sistemele sociale.

Susținătorii plafonării răspund însă că o populație mai mică ar reduce presiunea asupra serviciilor și ar permite Elveției să păstreze calitatea vieții.

Miza ascunsă: relația cu Uniunea Europeană

Deși nu este membră a Uniunii Europene, Elveția are legături economice strânse cu blocul comunitar. UE este principalul său partener comercial.

O eventuală rupere a acordurilor privind libera circulație ar putea afecta relațiile economice și accesul companiilor elvețiene la piața europeană.

Criticii inițiativei spun că, într-o perioadă marcată de tensiuni internaționale, războiul din Ucraina, instabilitate economică și schimbări globale, Elveția riscă să rămână mai izolată.

Susținătorii planului resping această idee și afirmă că scopul nu este separarea de Europa, ci protejarea identității și a nivelului de trai elvețian.

Un vot care poate influența și alte țări europene

Sondajele arată o cursă strânsă: tabăra care respinge inițiativa pare să aibă un ușor avantaj, dar diferența este mică, iar mulți alegători rămân indeciși.

Pentru românii care trăiesc și muncesc în Europa, votul din Elveția este urmărit cu atenție deoarece pune pe masă o întrebare care apare tot mai des pe continent: cum poate fi menținut echilibrul între nevoia de muncitori, protejarea serviciilor publice și controlul migrației?

Decizia elvețienilor ar putea deveni un reper într-o dezbatere europeană care abia începe.