CCR a amânat reforma pensiilor speciale. Următorul termen: 18 februarie
11 Februarie 2026
De la mirajul Occidentului la liniștea din propriul pat. Tot mai mulți români care aleg să revină acasă își împărtășesc experiența pe rețelele de socializare.
După ani de muncă printre străini, mii de români încep să cântărească diferit succesul și fericirea în viață. Pentru mulți dintre ei nu mai e vorba doar despre cifrele din cont, ci despre un calcul mai sensibil, un calcul care, pentru mulți, dă cu plus doar în România.
În ultimii ani, comunitatea „Grupul întorșilor acasă” a devenit spațiul unde nostalgiile se transformă în planuri concrete și românii își impărtășesc experiențele de repatriere și se ajută unii pe ceilalți cu sfaturi.
Fericirea de a nu mai fi chiriaș în propria viață
Un român spune că a lăsat în spate peste 13 ani de muncă în Marea Britanie și Italia, România fiind locul în care se simte fericit.
„Nu știu dacă toată lumea va fi fericită dar vreau să vă împărtășesc fericirea mea. După 11 ani de Anglia și doi ani și jumătate de Italia m-am întors acasă și vizavi de stresul care era acolo cu toate că erau bani mai mulți și situație foarte bună cu situația care este în România sunt foarte foarte fericit. De ce? Că, sunt la mine acasă sunt în patul meu nu plătesc chirie în casa mea sunt cu familia cu nepoți cu părinți cu frați cu verișori. Mă simt foarte bogat și foarte împlinit și mulțumesc că m am întors acasă”, mărturisește acesta.
Mesajul său a rezonat imediat cu alți români care au simțit că, în ciuda câștigurilor financiare, viața în străinătate a devenit o cursă de uzură.
Italia s-a schimbat mult în ultimii 20 de ani
Pentru cei care au plecat în anii 2000, Occidentul de azi nu mai seamănă cu cel de atunci. O româncă stabilită aproape două decenii în Italia descrie o degradare socială și economică ce a făcut ca „acasă” să devină singura opțiune logică.
„Am trăit 17 ani în Italia, am cinci ani de când m-am întors și nu regret nimic. Italia a fost o experiență de viață, doar atât. Viața mea este în România, aici pot mânca liniștită un covrig pe stradă, dacă mă oprește poliția în trafic mă întreabă dacă știu pentru ce m-a oprit și nu îmi spune cu aroganță «ma a casa sua fa sempre così?» [la tine acasă tot așa faci?]. Ar fi multe de spus despre străinătate, unde majoritatea am fost tratați cu dispreț sau eram lăudați doar să le facem munca lor. Ar fi multe de spus despre cum era înainte și cum e acum. Da, înainte se trăia mai bine în Italia, acum e cam greu cu toate. Am fost anul trecut, în noiembrie, și mi s-a părut totul trist, au și ei caiet la alimentară, restaurantele sâmbătă seara nu mai sunt pline, magazine murdare, parcări cu indivizi care cerșesc. Mă opresc aici, fiecare trebuie să găsească locul unde inima stă bine, viața e scurtă, dați ascultare inimii, nu ascultați sunetul banilor.”
Colapsul sistemului britanic: muncă până la epuizare
Marea Britanie pare să fie, în prezent, țara care generează cele mai mari dezamăgiri. Criza sistemului medical și costurile explozive ale traiului îi fac chiar și pe cei cu vechime să își pregătească bagajele. O familie care urmează să revină în martie, după 11 ani de Anglia, pictează un tablou îngrijorător:
„Bravo, mă bucur pentru voi. Și noi suntem „pe drum”, tot după 11 ani de Anglia. În martie venim și noi. Nu e viața roz în România, dar și aici în Anglia s-au stricat treburile rău de tot. Sistemul medical e praf în ultimii 2 ani, criminalitatea foarte crescută, iar costurile vieții au crescut foarte mult. Să nu mai spun că suntem rupți de muncă, muncim pe brânci, cu doar 2-3 zile libere pe lună și tot nu ne mai ajung banii. Soțul meu a avut accident de muncă și nu s-a putut ține pe picioare, a ajuns la urgență și l-au ținut 8 ore pe un scaun, nici măcar un pat nu i-au dat. Să nu mai zic că nu au ecograf la urgențe, asta la un spital mare județean.”
Concluzia unei generații: preferăm „răul” de acasă
Românii care se întorc știu că România are defectele ei, dar balanța înclină acum spre liniște psihică. Mesajele de susținere și confirmările curg constant în comunitatea online: „Aceiași bucurie o am si eu. După aproape 10 ani în Anglia, acum 2 ani m-am întors acasă, și cu tot ce se întâmplă în țara nu regret! Nimic nu se compară cu sentimentul pe care îl am acasă!”, spune un alt utilizator.
O altă româncă, revenită de trei ani, concluzionează această tranziție:
„La fel și eu, după 11 ani în Anglia m-am întors acasă de 3 ani. Nu spun ca toate sunt roz, dar peste tot sunt plusuri și minusuri. Sunt mai fericită, mai liniștită acasă și pentru mine asta contează. Prefer „răul” de acasă în loc de „câinii cu covrigi în coadă” din alte țări. Bun venit Acasă!”
*material realizat pe baza mesajelor publice postate de utilizatorii din grupul de Facebook "Grupul întorșilor acasă". Profilele au fost anonimizate de editor.