Problemele cu care se confruntă românii angajați în Franța. Claudia Puiu Barraud, semnal de alarmă
08 Septembrie 2026
Pe site-ul www.stiridiaspora.ro, au fost lansate în luna august câteva întrebări despre Uniunea Europeană, valorile europene și relația românilor cu spațiul comunitar, în cadrul proiectului „Diaspora creativă – gânduri pentru ACASĂ”; rezultatele nu au valoarea unui sondaj sociologic reprezentativ, dar pot indica trenduri importante în rândul cititorilor care au răspuns.
Europa rămâne reper, dar nu fără condiții
Răspunsurile arată că ideea europeană are încă o bază solidă în percepția publicului. 63% dintre participanți spun că se simt cetățeni europeni, iar 54% cred că Uniunea Europeană a adus beneficii României. Procentele sugerează o apartenență asumată, dar nu neapărat una idealizată.
Cu alte cuvinte, Europa este privită ca reper de civilizație administrativă, mobilitate și drepturi, însă această apropiere vine la pachet cu așteptări mari. În plan social, se vede o identitate dublă: românească prin atașament și europeană prin aspirație, comparație și experiență directă.
Schengen, dovada că Europa contează când se simte în viața de zi cu zi
Cel mai vizibil beneficiu rămâne libera circulație. 68% dintre respondenți consideră important faptul că românii pot circula liber în spațiul Schengen, fără controale la granițele interne. Este un răspuns care arată că sprijinul pentru proiectul european crește atunci când beneficiile sunt concrete.
Pentru românii care lucrează, studiază sau au familie în afara țării, libertatea de mișcare nu este o temă abstractă, ci înseamnă timp câștigat, drumuri mai simple și o legătură mai firească între România și diaspora.
Munca și studiul în UE, încă văzute ca șansă
61% dintre participanți ar recomanda munca sau studiul într-un stat al Uniunii Europene. Chiar dacă există și o pondere importantă de rezerve, majoritatea respondenților indică faptul că experiența europeană este încă asociată cu dezvoltarea personală, profesională și civică.
Acest rezultat poate fi citit prin ideea de capital social și cultural acumulat prin mobilitate. Cei care pleacă, studiază sau muncesc în UE se întorc, uneori doar simbolic, cu alte standarde despre servicii publice, reguli, administrație și respect pentru cetățean.
Mesajul cel mai puternic: România să fie mai activă în UE
Cel mai clar rezultat este cel privind rolul României în Uniunea Europeană: 80% dintre respondenți cred că România ar trebui să fie mai activă în UE. Este un procent care depășește simpla simpatie față de ideea europeană și exprimă o cerere de reprezentare.
Publicul pare să transmită că România nu trebuie doar să primească decizii, fonduri sau direcții, ci să participe mai hotărât la construcția europeană. Într-o logică a culturii civice, acest rezultat arată dorința de voce, influență și responsabilitate.
Informația despre UE trebuie să fie mai clară, nu doar mai multă
53% dintre respondenți spun că ar vrea să acceseze mai ușor informații despre Uniunea Europeană. Diferența față de cei care nu cer acest lucru este mică, dar relevantă: oamenii nu au nevoie doar de mai multe informații, ci de informații mai utile.
Aici apare o provocare pentru instituții și media. Comunicarea despre UE trebuie să iasă din limbajul tehnic și să explice, pe înțelesul oamenilor, ce consecințe au deciziile europene pentru muncă, educație, sănătate, administrație, drepturi și relația cu statul român.
Trendul: Europa este acceptată când produce rezultate
În ansamblu, răspunsurile arată o relație pragmatică a publicului cu Uniunea Europeană. Europa este apreciată atunci când oferă libertate de mișcare, oportunități, standarde și un cadru de comparație. Nu este un atașament pur simbolic, ci unul testat prin experiența concretă.
În același timp, imaginea favorabilă nu este completă fără rezervele exprimate la celelalte întrebări: 63% dintre respondenți spun că nu au beneficiat personal de oportunități în UE, 60% nu cred că Uniunea Europeană susține dezvoltarea României, 57% nu au încredere în instituțiile europene, iar 68% consideră că valorile europene nu sunt respectate în România. Aceste rezultate nu contrazic interesul pentru Europa, ci îl nuanțează: publicul pare să distingă între apartenența europeană ca direcție și felul concret în care beneficiile, instituțiile și valorile ajung să fie resimțite în viața de zi cu zi.
Concluzia care se desprinde este că diaspora și cititorii implicați în acest demers nu cer doar apartenență formală la UE, ci o Românie capabilă să transforme statutul european în beneficii vizibile pentru oameni.