Un tribunal din Germania a tăiat ajutorul social unei familii de români pentru că tatăl nu a vrut să lucreze full-time

O familie de români stabilită în Berlin a pierdut definitiv în instanță dreptul la ajutoare sociale, după ce autoritățile și judecătorii au concluzionat că tatăl a evitat în mod deliberat să lucreze cu normă întreagă. Cazul a trecut prin două instanțe de judecată și marchează un conflict juridic amplu privind condițiile de acordare a prestațiilor sociale pentru cetățenii UE în Germania.

Decizia vine la doar o săptămână de la scandalul provocat de documentarul difuzat de televiziunea publică germană ARD, în care jurnaliștii au arătat cum familii numeroase din România și Bulgaria beneficiază de sistemul generos de asistență socială, folosind o lacună legislativă. 

Sprijin financiar la întoarcerea în Germania

Potrivit portalului Burgergeld.com, după o perioadă lungă în care au locuit în altă țară, doi soți români și cei patru copii ai lor s-au întors în Germania în septembrie 2024, fiind cazați în cămine studențești din Berlin. Aceștia au beneficiat de sprijin financiar din partea centrului pentru ocuparea forței de muncă până în martie 2025.

Începând cu luna aprilie, autoritățile le-au respins cererea de continuare a ajutorului, motivând că părinții dețineau drept de ședere exclusiv în scopul căutării unui loc de muncă, statut care îi exclude de la plata beneficiilor de venit pentru cetățeni (Burgergeld*), conform legislației sociale germane.

Pentru cetățenii din Uniunea Europeană, accesul la alocația suplimentară de cetățean este condiționat de statutul de angajat efectiv, în cazul în care veniturile obținute sunt insuficiente. O primă acțiune de urgență depusă de familie a obligat oficiul de asistență socială să achite indemnizații de tranziție pentru o singură lună, începând cu iunie 2025, Tribunalul Social din Berlin neidentificând la acel moment un drept de ședere care să justifice acordarea ajutorului de cetățean.

*Bürgergeld (cunoscut și sub denumirea reformată de Grundsicherungsgeld din iulie 2026) este ajutorul social de bază din Germania destinat persoanelor apte de muncă care nu își pot asigura mijloacele de subzistență din veniturile sau bunurile proprii. Din iulie 2026, sistemul a fost redenumit Grundsicherungsgeld, menținând în mare parte aceleași sume de bază, dar cu reguli mai stricte, obligații sporite de cooperare cu Jobcenter și sancțiuni mai aspre pentru refuzul locurilor de muncă. (n.r.)

Tatăl s-a angajat la o firmă de curățenie

În luna iunie, tatăl s-a angajat la o firmă de curățenie, lucrând 40 de ore pe lună pentru un salariu de 570 de euro, venit folosit ca bază pentru o nouă solicitare de indemnizație. La scurt timp, în iulie, bărbatul a demisionat cu intenția declarată de a ocupa un post cu normă întreagă. Totuși, contractul depus în august la centrul de forță de muncă viza un post cu timp parțial ca șofer livrator, cu un program de aproximativ 10,5 ore pe săptămână și un câștig brut de 554,47 euro în luna respectivă, aspect confirmat și de serviciul de teren.

Deși angajatorul a precizat că un loc de muncă cu normă întreagă era disponibil, tatăl a refuzat să lucreze mai multe ore, invocând drept motiv sarcina partenerei sale. În octombrie, centrul de forță de muncă a respins din nou acordarea ajutorului, considerând volumul redus de muncă insuficient pentru a-i conferi statutul de angajat conform normelor UE.

Ca reacție la decizia autorităților germane, bărbatul a convenit la data de 7 noiembrie un program de 20 de ore pe săptămână cu firma de curierat, cu aplicare retroactivă de la începutul lunii. Totodată, familia a cerut protecție juridică pe 12 noiembrie, invocând veniturile realizate, vechile legături cu Germania și faptul că unul dintre copii urma să înceapă școala în decembrie, element care le-ar fi conferit un nou drept de ședere. Însă, la doar două zile după depunerea cererii, angajatorul a încetat raportul de muncă începând cu 28 decembrie, invocând motive operaționale. Instanța socială nu a fost informată de familie despre această încetare a contractului.

Tribunalul Social a dat inițial câștig de cauză familiei

La 19 decembrie 2025, Tribunalul Social a dat câștig de cauză familiei în cea mai mare parte, dispunând ca centrul pentru ocuparea forței de muncă să le asigure provizoriu mijloacele de trai și plata cazării în cămin până la sfârșitul lunii aprilie 2026. Instanța a apreciat că munca prestată efectiv și extinderea programului la 20 de ore săptămânal contrazic ipoteza unui loc de muncă fictiv, conferind totodată dreptul la întreținere pentru parteneră și copii.

Centrul pentru ocuparea forței de muncă a atacat cu apel această decizie, acuzând familia că și-a ajustat comportamentul strict în funcție de cerințele legale pentru obținerea banilor, în condițiile în care tatăl refuzase inițial un program mai extins și acceptase mărirea orelor abia după a doua notificare de respingere.

Românul a fost concediat pentru că a lipsit de la serviciu

Prin hotărârea pronunțată la 2 martie 2026 (dosar nr. L 14 AS 1405/25 B ER), Tribunalul Social de Stat Berlin-Brandenburg a anulat ordinul de plată provizorie și a respins cererea de măsuri preliminare. Deși judecătorii au recunoscut că locul de muncă la compania de curierat a fost real și nu o farsă, aceștia au subliniat că tatăl a refuzat nejustificat o ofertă de muncă suplimentară, întrucât partenera sa era pe deplin capabilă să asigure îngrijirea copiilor.

În cadrul apelului, s-a constatat că, deși familia a prezentat un fluturaș pentru 71 de ore lucrate în noiembrie și un salariu brut de 910,22 euro, angajatorul a explicat că bărbatul a lipsit în mod repetat de la serviciu sau a anulat contractul cu preaviz scurt, fiind concediat din cauza propriei nerespectări a obligațiilor, în ciuda motivului operațional trecut în scrisoare.

De asemenea, familia a ascuns instanței încetarea efectivă a contractului de muncă.

Astfel, judecătorii germani au stabilit că tatăl a urmărit obținerea de ajutoare sociale cu un efort minim de muncă, fără intenția de a se stabili stabil pe piața muncii, motiv pentru care nu putea invoca statutul de angajat pentru a obține venitul de cetățean destinat întregii familii.

În plus, instanța a stabilit că bărbatul și-a pierdut dreptul de ședere derivat din muncă prin propria culpă, nu a îndeprins perioada continuă de cinci ani necesară pentru rezidența permanentă din cauza absențelor îndelungate, iar argumentul privind prezența școlară a copilului nu a putut fi demonstrat în mod credibil.

Prin urmare, cererea de alocație pentru cetățean a fost respinsă definitiv în procedura accelerată, la fel ca și solicitarea privind alte prestații de tranziție. Decizia nu mai poate contestată la Curtea Socială Federală.