Polonia vrea să găzduiască 15.000 de soldaţi americani pe teritoriul său, a declarat luni ministrul adjunct al apărării, Stanislaw Wziatek, în contextul în care războiul dus de Rusia în Ucraina vecină intră în a cincea iarnă, relatează AFP, transmite Agerpres.
"Vorbim despre o ţintă de 15.000 de soldaţi", a declarat Wziatek la postul de radio RMF FM, precizând că acest contingent ar include aproximativ 10.000 de soldaţi prin rotaţie şi "3.500 până la 5.000" staţionaţi permanent. Polonia găzduieşte în prezent între 6.500 şi 7.000 de soldaţi americani prin rotaţie, a spus el.
Preşedintele american Donald Trump a lăudat joi "progrese majore" către înfiinţarea unei baze militare americane permanente în Polonia, în timp ce administraţia sa a lansat o revizuire a prezenţei militare americane în Europa.
Potrivit ministrului polonez, forţa americană planificată ar urma să fie construită în etape până în 2039.
Săptămâna trecută, prim-ministrul polonez Donald Tusk a avertizat asupra ameninţărilor "hibride" din partea Rusiei - inclusiv atacuri "accidentale" cu drone şi rachete - care vizează aliaţii Ucrainei.
Această ţară membră a NATO şi UE, situată pe flancul estic al Alianţei, a acuzat Rusia de "sabotaj" în mai multe rânduri din 2022.
În prezent, Polonia una unul dintre statele NATO care cheltuiesc cel mai mult, în termeni relativi, pentru apărare, alocând acesteia aproape 5% din PIB-ul său.
Rusia, o amenințare tot mai mare la adresa NATO
Relațiile dintre Alianța Nord-Atlantică și Federația Rusă s-au deteriorat dramatic, transformând Europa de Est într-o zonă de maximă vigilență strategică.
Punctul de cotitură în percepția riscurilor de securitate la nivel european a fost reprezentat de invazia pe scară largă declanșată de Rusia împotriva Ucrainei. Actul de agresiune militară a anulat ipotezele de securitate post-Război Rece și a determinat NATO să reexamineze direct amenințările la adresa statelor membre.
La summiturile succesive ale Alianței, Moscova a fost desemnată oficial drept cea mai semnificativă și directă amenințare la adresa securității aliaților, a păcii și a stabilității în zona euro-atlantică. Această reevaluare a condus la trecerea de la o strategie bazată pe reacție la o doctrină de „descurajare prin interdicție”, menită să prevină orice posibilă incursiune pe teritoriul vreunui stat membru.
Factorii de risc pe Flancul Estic și presiunea asupra statelor de graniță
Amenințarea reprezentată de Federația Rusă la adresa NATO nu se limitează doar la posibilitatea unui conflict militar convențional, ci îmbracă o formă hibridă și multidimensională:
Militarizarea enclavei Kaliningrad și a Belarusului: Integrarea militară tot mai profundă dintre Moscova și Minsk, alături de amplasarea de tehnică militară avansată și capacități nucleare tactice în regiune, creează o presiune directă asupra Coridorului Suwalki — fâșia de pământ ce leagă Polonia de Statele Baltice.
Războiul hibrid și atacurile cibernetice: Statele de pe flancul estic, în special Polonia și țările baltice, se confruntă constant cu campanii de dezinformare, atacuri cibernetice asupra infrastructurii critice și instrumentarea migrației ilegale la frontiere.
Incidentele din spațiul aerian: Pătrunderea repetată a dronelor și a rachetelor rusești în spațiul aerian al țărilor vecine cu zona de conflict a determinat alianța să consolideze misiunile de poliție aeriană și apărare antiaeriană.
În acest context de securitate volatil, NATO a trecut la o reorganizare masivă a forțelor sale. Grupurile de luptă multi-naționale au fost extinse și întărite din Marea Baltică până la Marea Neagră, fiind ridicate la nivel de brigadă acolo unde situația o impune.