O româncă din Elveția păcălea bărbații bogați pe aplicații de dating. Ajunsă acasă la ei, îi ținea ocupați, iar alți trei furau tot ce prindeau
16 Octombrie 2026
Conf. univ. dr. Delia Grigore, cercetătoare și coordonatoarea secției de Limba și literatura rromani de la Universitatea din București, vorbește despre diferența dintre numărul oficial al romilor din România și estimările privind dimensiunea reală a comunității, dar și despre progresele înregistrate în ultimele decenii.
Ea atrage atenția asupra stigmatului istoric și a discriminării care îi determină pe mulți romi să nu își declare identitatea etnică, inclusiv la recensământ, și subliniază că instituțiile care se ocupă de drepturile și cultura romilor au nevoie de o finanțare mai consistentă.
Numărul romilor din România rămâne un subiect în care datele oficiale diferă considerabil de estimările unor cercetători și reprezentanți ai comunității. Conf. univ. dr. Delia Grigore consideră că punctul de plecare trebuie să fie rezultatul recensământului, singura sursă care reflectă identitățile etnice asumate oficial de persoanele recenzate.
„Numărul oficial, totuși, este cel de la recensământ. N-avem cum să depășim acel număr. Acela este oficial. Oamenii și-au asumat confidențial identitatea, pentru că un recensământ este, totuși, confidențial. Și-au asumat identitatea în acest număr pe care îl avem, de în jur de 600.000 de romi”, explică Delia Grigore.
Cercetătoarea precizează că există și estimări mult mai ridicate, care pornesc de la un milion și jumătate de persoane și ajung până la două milioane. Alte evaluări, avansate de reprezentanți ai comunității, au mers chiar mai departe.
„Există estimări ale Institutului de Cercetare a Calității Vieții și ale Institutului Național de Sociologie, care vorbesc despre un milion și jumătate sau chiar două milioane. Alții, mai îndrăzneți, dintre activiștii noștri, regretatul Florin Cioabă vorbea chiar despre trei milioane sau chiar cinci milioane”, afirmă aceasta.
Delia Grigore consideră însă că asemenea cifre trebuie privite cu prudență, deoarece apartenența etnică nu poate fi stabilită doar pe baza unor presupuneri.
„Nu m-aș arunca în cifre. În primul rând, trebuie să ne raportăm la cei care și-au asumat identitatea. Nu putem, pentru că noi știm că cineva este rom sau îi cunoaștem familia, să presupunem că este și obligat să își asume identitatea.”
De ce mulți romi nu își declară identitatea etnică
În opinia cercetătoarei, diferența dintre datele oficiale și estimările privind populația romă are legătură și cu felul în care membrii comunității își raportează identitatea. Stigmatizarea și discriminarea istorică au contribuit la scăderea stimei de sine etnice, iar efectele se resimt inclusiv în cazul persoanelor care au reușit să obțină performanțe profesionale.
Delia Grigore amintește cercetările realizate în cadrul organizației Amare Rromentza, începând cu anul 2007, când a fost analizată stima de sine în rândul romilor. Studiul a fost reluat în 2012, cu sprijinul UNICEF pentru prima cercetare, iar ulterior au fost derulate demersuri privind incluziunea etnoeducațională a romilor, cu finanțare din partea Caritas International.
„Am observat că stima de sine etnică la romi este scăzută din cauza unui stigmat istoric, din cauza unei discriminări istorice, a unei istorii tragice. Acesta este motivul pentru care mulți romi, din păcate, mai ales cei realizați profesional, nu își asumă identitatea nici la recensământ și cu atât mai puțin în alte circumstanțe”, explică cercetătoarea.
Conceptul de incluziune etnoeducațională, dezvoltat în cadrul acestor demersuri, pornește de la ideea că integrarea prin educație trebuie să țină cont și de identitatea culturală a comunității.
„Ideea de incluziune etnoeducațională însemna că incluziunea se poate face, în primul rând, prin educație și se poate face ținând cont și de identitate. De aceea s-a numit etnoeducațională și această idee am dezvoltat-o”, precizează Delia Grigore.
Progrese față de anii '90, dar instituțiile au nevoie de mai mult sprijin
Evaluând evoluția comunității rome de la începutul anilor '90 până în prezent, Delia Grigore consideră că au existat îmbunătățiri importante. Experiența sa, atât în mediul universitar, cât și în mișcarea romilor, i-a permis să urmărească schimbările produse în educație și în reprezentarea instituțională a comunității.
„Este adevărat, este adevărat. Eu, atât în calitatea mea de activistă, pentru că ați văzut că insist mult pe această temă, cât și în calitatea mea de cercetătoare și profesoară, sunt conferențiar universitar la Universitatea din București, unde coordonez programul de studii de limba și literatura rromani, întâlnesc, bineînțeles, mulți studenți care vin din teritoriu și merg, la rândul meu, foarte mult în țară. Sunt niște instituții care sunt unice în Europa și acesta este un lucru tare bun”, afirmă ea.
Cercetătoarea atrage atenția că, în pofida progreselor, numărul romilor înregistrați oficial continuă să fie mai mic decât cel indicat de estimările privind dimensiunea reală a comunității.
„Este cea mai mare comunitate din Europa, dar tot este mică față de realitate, pentru că, așa cum spuneam, romii nu își asumă identitatea. Mulți, nu toți, dar un număr mare de romi nu își asumă identitatea nici măcar la recensământ, unde se presupune că este confidențial”, a mai spus Delia Grigore.
Unul dintre progresele pe care le evidențiază este existența Agenției Naționale pentru Romi, instituție pe care o consideră importantă pentru reprezentarea și susținerea comunității. Totuși, din perspectiva sa de activistă, resursele de care dispune sunt insuficiente.
„Și în calitatea mea de la universitate, cât și în cea de activistă în mișcarea romilor, am văzut progrese și aș sublinia existența Agenției Naționale pentru Romi. Eu, ca activistă, pot să spun și mai clar că această instituție este total subfinanțată. Ne bucurăm că există, dar ne dorim să fie mai bine susținută financiar, să aibă mai mulți oameni și așa mai departe”, afirmă cercetătoarea.