Bulgaria intră în Consiliul Păcii și plătește un miliard de dolari. Iată ce alte state mai fac parte 

Președintele ales al Statelor Unite a convocat membrii noului său "Consiliu pentru Pace” și, odată cu semnarea documentului fondator, a anunțat lansarea oficială a acestui organism internațional.

Țările care fac parte din "Consiliul pentru Pace" 

Inițiativa a fost susținută de reprezentanți din alte 19 state, care au acceptat să se alăture încă de la început. Printre liderii prezenți s-au aflat premierul Ungariei, Viktor Orbán, și președintele Argentinei, Javier Milei. Lista membrilor fondatori include Armenia, Azerbaidjan, Bahrain, Bulgaria, Indonezia, Iordania, Kazahstan, Qatar, Kosovo, Maroc, Mongolia, Pakistan, Paraguay, Arabia Saudită, Turcia, Uzbekistan și Emiratele Arabe Unite.

Donald Trump a susținut, în fața participanților, că interesul pentru acest consiliu este uriaș și că "toată lumea vrea să facă parte din asta”. Declarația contrastează însă cu absența unor state considerate lideri pe scena internațională, în special din Europa. Franța și Norvegia, deși invitate, au refuzat deja participarea, iar Germania pare să meargă pe aceeași linie.

Potrivit revistei Der Spiegel, surse guvernamentale de la Berlin susțin că o condiție esențială pentru orice astfel de structură este respectarea cadrului existent al dreptului internațional. O directivă internă a Ministerului german de Externe arată deschidere pentru discutarea unui concept de consiliu al păcii, dar arată clar că formula propusă de Trump, în forma actuală, nu poate primi acordul Germaniei.

Rezervele nu se opresc aici. Regatul Unit și Italia au ales, la rândul lor, să stea deoparte. În cazul Italiei, presa arată că obstacolul îl reprezintă chiar Constituția, care permite participarea la organizații internaționale pentru pace doar în condițiile egalității de drepturi între toate statele membre.

În ciuda criticilor, Trump își promovează intens proiectul și vorbește despre "oameni măreți și lideri măreți” implicați în noul consiliu. Structura acordă însă președintelui american puteri extinse, inclusiv control asupra componenței. Mai mult, statutul de membru pe o perioadă mai mare de trei ani este garantat doar statelor care contribuie cu peste un miliard de dolari americani.